Din vechiul Program de Guvernare al PSD au rămas doar niște franjuri

Motto: ”Datoria unui adevărat patriot este aceea de a-și proteja țara de propriul guvern”

(Thomas Paine)

La prima vedere, programul de guvernare al PSD a părut o minune. Iar în campania electorală, când Liviu Dragnea îl prezenta la televizor cu markerul în dreapta și graficele în stânga, mulți români vedeau cu ochii minții cum pe rigolele șoselelor cu asfaltul găurit, curg râuri de lapte și miere.

Dar după un experiment economic și bugetar de vreo șase luni, eșuat, PSD și ALDE s-au trezit că au ajuns într-o situație financiară critică, cu venituri mai mici decât cele prognozate și cu cheltuieli mai mari decât cele anticipate. Iar această situație bugetară dificilă a dus la o nevoie disperată de resurse financiare pentru acoperirea promisiunilor, existând riscuri majore ca cea mai mare parte a lor să rămână neonorate.

Ca urmare, s-a trecut urgent la modificarea programului cu care s-au câștigat alegerile, din care n-au mai rămas decât niște franjuri.

Noul Program de Guvernare modifică semnificativ politicile fiscale și pune o presiune puternică pe mediul de afaceri, spun patronii de companii mici și mijlocii, dar nici cei ai marilor companii nu spun altceva. Modificările majore de politici fiscale propuse de PSD, fără consultări cu partenerii sociali, încalcă principiile fiscalității, respectiv obligativitatea informării contribuabililor cu minim 6 luni înainte de intrarea în vigoare a măsurilor propuse.

Iar dacă noul Program de Guvernare înăsprește poverile fiscale, amână, în schimb, măsurile care ar fi fost benefice pentru mediul de afaceri, cum ar fi termenul de adoptare a Codului Economic, reducerea TVA la 18% sau plata online a tuturor taxelor și impozitelor.

Legea prevenției, așteptată cu sufletul la gură de toți agenții economici, stă prin sertarele Parlamentului. În lipsa ei, foamea de bani a guvernanților va conduce la înmulțirea și înăsprirea controalelor, inclusiv la creșterea amenzilor.

Ca să nu mai vorbim de măsurile care înseamnă un pericol major pentru mediul de afaceri, cum este celebrul ”split TVA”, necunoscut în țările UE, cu excepția Italiei. El a fost înghițit pe nemestecate de finanțiștii lui Tudose, care n-au ținut cont de experiența italienilor, care n-au adus mare brânză la buget prin aplicarea lui. Cu atât mai puțin va duce bani la buget plata defalcată a TVA în România, unde agenții economici n-au nici logistica, nici personalul pregătit s-o folosească, iar Fiscul nu este nici el pregătit, ca întotdeauna.

Ce înseamnă ”split TVA” pentru firmele românești, în actualul context? O loviură aproape mortală. Bani pentru componenta IT, bani pentru pregătirea personalului și, cel mai grav, bani blocați în trezorerie, în loc să fie rulați pentru a produce.

De ce vrea Guvernul să complice viața agenților economici care s-au dovedit de-a lungul timpului buni platnici? Numai pentru a avea bani în trezorerie? Şi dacă mor vacile bune de muls, pe unde mai scoate statul cămașa?

De ce n-a aplicat măsura doar la cei care se sustrag prin diverse tertipuri de la plata TVA? De ce nu s-a aplica numai acolo unde există marea evaziune? Ştie toată lumea că ea înflorește cât e vorba de importurile de alimente, de legume și fructe sau flori, ca să dăm numai câteva exemple. Dar acolo există interese transpartinice prea mari, ca să fie deranjați.

Foamea de bani a guvernanților nu e potolită doar prin măsuri noi, ci și prin revenirea la unele vechi. Cum ar fi, de exemplu, supraaciza pe carburanți, introdusă de Ponta și desființată de Grindeanu. Acum, oamenii lui Tudose au resuscitat-o și începând de săptămâna viitoare intră în vigoare a doua tranșă de creștere, de 16%. Iar asta nu înseamnă altceva decât creșterea în lanț a prețurilor pe toate palierele.

S-ar putea scrie un roman despre fiecare guvernare care s-a perindat în ultimii 27 de ani la conducerea țării. Şi așa s-ar explica de ce o țară cu potențial uriaș, cum este România, a ajuns cea mai săracă din Europa. Şi asta pentru că ne-am lăsat cumpărați pe banii noștri în fiecare campanie electorală, în care politicienii s-au întrecut în promisiuni.

Şi pentru că nu prea mai sunt patrioți care să ne apere de propriul guvern, cum spunea Thomas Paine, noi trebuie să ne schimbăm mentalitatea de sclavi: noi suntem stăpânii, iar politicienii sunt administratori care ne servesc pe noi, pe care îi angajăm pe baza unui program de guvernare şi pe care putem să-i schimbăm dacă nu administrează bine şi să îi tragem la răspundere.

Şt. B.