Despre individualismul crescut și lipsa solidarității într-o societate modernă

Trăim într-o epocă a conexiunii continue, dar ne simțim tot mai deconectați unii de alții. Paradoxal, în ciuda tehnologiei care ne aduce la un clic distanță, pare că ne pasă din ce în ce mai puțin de cei din jurul nostru. Indiferența, egoismul și izolarea socială au devenit parte din peisajul zilnic.

Cu câteva decenii în urmă, vecinii se cunoșteau între ei, oamenii își ofereau ajutorul fără să aștepte ceva în schimb, iar comunitățile funcționau ca niște rețele de sprijin. Astăzi, însă, vedem tot mai des uși închise, fețe grăbite și priviri în pământ.

Una dintre cauzele majore este individualismul promovat de societatea modernă. Suntem învățați de mici că succesul personal este scopul suprem, că trebuie să ne descurcăm singuri și că a cere ajutor este un semn de slăbiciune. Astfel, solidaritatea devine un concept din ce în ce mai abstract.

Tranziția de la o societate bazată pe cooperare la una bazată pe competiție a fost accelerată de factori precum: urbanizarea rapidă, care a rupt legăturile din comunitățile mici; modelul economic centrat pe performanță și succes personal, nu pe echilibru social; declinul valorilor colective în favoarea libertății individuale înțelese superficial.

În multe familii, părinții muncesc peste program, copiii stau singuri cu ecranele, iar timpul petrecut împreună e limitat la câteva minute. În școli, accentul cade pe note și concurență, nu pe cooperare. În cartiere, vecinii nu se cunosc, iar în online, fiecare trăiește într-o bulă de opinii și convingeri.

Comunicarea s-a mutat în spațiul virtual, iar empatia s-a diminuat.

Când vedem o problemă în societate – un copil bolnav, o familie în nevoie, un bătrân singur – reacționăm cu un „like”, uneori un comentariu, dar rareori cu o acțiune reală.

Indiferență față de problemele comunității – gropile din drum, violența domestică sau nedreptățile sociale rămân „problemele altora”. Conform unui studiu realizat de Eurobarometru, România este printre țările europene cu cel mai scăzut nivel de încredere în ceilalți oameni. Doar 19% dintre români spun că “poți avea încredere în oameni”, comparativ cu media europeană de 42%.

Alte date arată că 8% dintre români participă activ la voluntariat (sub media UE);peste 40% nu au interacționat deloc cu vecinii în ultimul an; aproximativ 60% dintre tinerii sub 25 de ani nu s-au implicat în nici o activitate civică în ultimii 2 ani.

Slăbirea legăturilor sociale – lipsa încrederii reciproce duce la o societate mai fragilă, unde cooperarea devine tot mai dificilă.

Apatia socială nu apare dintr-odată, este rezultatul unui sistem care pune accent pe competiție, nu pe cooperare. Școala educă în spiritul comunității, mass-media promovează adesea superficialitatea și senzaționalul, valorile comune ,iar autoritățile ignoră, de multe ori, nevoia de dialog între oameni și instituții.

Trăim într-o lume agitată, nesigură și deseori nedreaptă. E ușor să ne închidem în noi și să ne spunem că „fiecare cu treaba lui”. Dar adevărul este că nu putem construi o societate sănătoasă fără implicare, solidaritate și empatie.

Apatia socială nu e doar o problemă de morală, ci o amenințare directă la adresa coeziunii sociale să ne pese din nou unii de alții nu e un gest idealist este singura soluție realistă pentru un viitor în care nu vom fi doar indivizi, ci o comunitate.

Adriana VENE