Democrația noastră, de râsul curcilor

Iar ne-am făcut de râs, deși niciodată n-am fost de fală. Iar de data aceasta nu mai este vorba de economie, ci de un capitol care depinde exclusiv de cei care ne conduc și de noi. Este vorba de DEMOCRAȚIE.

În clasamentul întocmit de grupul britanic Economist Inteligence Unit (EIU), ne aflăm pe ultimul loc între țările din Uniunea Europeană și sub țări despre care puțină lume știe câte ceva și de care cei mai mulți români nici n-au auzit, cum ar fi Surinam, Timorul de Est sau Maurițius. Până și Bulgaria, tovarășa noastră de suferință în clasamentele negative, se află cu 10 poziții mai sus decât noi.

Cele 162 de țări supuse studiului au fost împărțite, în funcție de procesele electorale și pluralism, funcționarea guvernelor și Parlamentelor, cultura politică și libertățile civile, în următoarele categorii: democrații complete, democrații defectuoase, regimuri hibride și regimuri autoritare.

România face parte din grupul democrațiilor defectuoase, dar și aici pe locul 62.

Reprezentantul institutului britanic subliniază că existența instituțiilor care aparțin democrației formale nu este de ajuns. “Este nevoie de implicarea oamnilor în luarea deciziilor responsabile ca o precondiție pentru o democrație vibrantă. Acest lucru presupune ca oamenii să fie consultați în problemele de prim rang care trebuie să ajungă la ei pentru a fi luate în considerare și dezbatere.

Avem nevoie de organizații politice reprezentative și alternative politice de unde să alegem, iar dacă o asemenea întreprindere politică se atrofiază și își pierde competitivitatea, cum spun eu că s-a întâmplat în deceniile recente în multe democrații occidentale, atunci suveranitatea poporului nu mai înseamnă nimic.”

La prima vedere, România îndeplinește formal aceste condiții, dar la o analiză mai atentă vom vedea că cele mai multe dintre deciziile politice importante pentru țară nu sunt dezbătute în mod real, cu participarea politicienilor la dezbateri live, cu populația. A posta o lege on-line și a anunța un termen pentru încheierea dezbaterii publice este un demers sortit din start eșecului într-o țară ca România, unde accesul la internet este prohibitiv în multe zone, mai ales în mediul rural.

În România avem toate instituțiile democratice specifice țărilor civilizate dar politizarea lor excesivă le face aproape inutile, iar în ce privește alternativele politice, nu ducem lipsă. Doar că politicienii au acționat atât de defectuos încât după 30 de ani de viață democratică, nu instituțiile politice (Parlament, Președinție, Guvern), nici Justiția, nu se bucură de încrederea poporului. Biserica, Armata și Pompierii au rămas din 1990 și până în prezent pe primele locuri în această componentă esențială a succesului politic.

La nerespectarea Drepturilor Omului suntem pe primul loc în UE, conform declarațiilor unor oficiali și reprezentanți ai unor ONG-uri, dar, mai ales, a deciziilor CEDO, care a dat de cele mai multe ori dreptate românilor care s-au plâns de abuzurile Justiției românești.

Și ce cultură politică să aibă un popor care asistă de 30 de ani la o luptă oarbă pentru ajungerea la “ciolan” a unor politicieni care fac politică nu pentru țară și popor, ci pentru interese de grup sau personale. Și ce încredere să mai aibă ei în politicienii care schimbă doctrinele și partidele cu ușurința cu care-și schimbă cravatele, iar distanța dintre promisiune și fapte este galactic?

Românul are o vorbă, omul sfințește locul. Aplicată politicianului roman, ea sună așa: omul politic spurcă locul.

Așa că nu trebuie să ne supărăm pe cercetătorii britanici, ci pe propria noastră neputință de a ieși din marasm, prin cea mai simplă și eficientă armă, votul.

Șt. B.