Așteaptă românii să vină primăvara, căci anotimpul rece aduce (și) cheltuieli mari, vine primăvara și scad facturile la gaze, electricitate, că, deh, „iarna nu-i ca vara”, mai un ger, mai o sărbătoare, toate se strâng pe capul nostru și vrem, nu vrem, scoatem bani și plătim, că altă soluție nu e și… așa am pomenit, să avem, de sărbători, pe masă, de toate.

Dar când dă colțul ierbii și soarele strălucește, încălzind pământul, are alt chef de viață românul.

S-a dus vremea când își punea întrebarea „Astăzi ce mai gătim?”. Simplă întrebare, dificil răspuns, nu că ne-ar fi dispărut cuvintele când vine vorba de răspunsuri, ci pentru că toate neliniștile și întrebările noastre sunt datorate lipsei banilor, care, cum vin, așa se și duc, de parcă nici n-ar fi fost.

Banii sunt un fel de… alba-neagra, în vremurile acestea, „că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”, numai că nu sunt de ajuns.

Nu că am mânca noi cât zece sau am avea te miri ce pretenții, ci pentru că pe lângă alimente, trebuie să plătim dările noastre de toate zilele, adică facturi, impozite, taxe, care mai de care mai consistente și care nu țin seama de starea în care ne aflăm.

Așa că venirea primăverii aduce o rază de speranță în viețile noastre, reducând plățile și dându-ne posibilitatea să respirăm, să ne recăpătăm logica și să gândim normal.

Liniștea nu se instalează pentru prea multă vreme, căci vin facturile de regularizare, care depășesc limita normalului și dau palpitații chiar și celor sănătoși, dar și pentru două-trei săptămâni de calm, românii se bucură, căci prind puteri să meargă mai departe.

Visuri prea mari nu mai îndrăznim să avem, nu cerem prea mult de la viață, ne-am obișnuit să trecem dintr-o stare emoțională puternică într-una de șoc, așa că ne bucurăm de puțină liniște.

Cum ne-am plătit facturile de estimat, le vom plăti și pe cele de regularizare, căci ies urzicile, ștevia, spanacul și toate verdețurile, care ne transformă în vegetarieni, de mai avem puțin și începem să măcănim, nu alta.

De venirea primăverii se bucură toți, dar cel mai mult ne bucurăm noi, cei care între o tristețe, un necaz, o pacoste și o rază de soare, ne îndârjim să supraviețuim.

Cornelia RĂDULESCU