De Sfânta Înălţare, asistenţii persoanelor cu handicap nu au ce pune pe masă
Astăzi voi scrie despre “respectul faţă de aproapele nostru”, indiferent sub ce formă consider că respectul te face OM. Trist este faptul că respectul e cam greu să îl găseşti în România începând de la o conversaţie cu o persoană care nu te lasă să îţi termini ideea şi până la faptul că toată lumea critică indiferent dacă cineva a făcut un lucru bun sau foarte bun. Respectul faţă de semenii noştri, indiferent de culoarea pieli, indiferent de condiţia fizică trebuie să fie necondiţionat. Respectul se câştigă şi cred că toată lumea a auzit vorba asta. Îl câştigi cu timpul, prin fapte, vorbe şi cel mai important cu atitudinea şi caracterul tău.
Cel mai mult de suferit la capitolul ”RESPECT” îl au persoanele cu handicap locomotor care trăiesc în această ţară şi Asistenţii Personali ai acestora, angajaţi de Primăriile locale. Începând de la legea cu privire la protecţia socială şi până la viaţa mizeră de zi cu zi în care se zbat de zeci de ani, respectul faţă de aceştia nu e de găsit. Atâta timp cât lipsa de respect porneşte de sus de ce ne-am respecta noi vă întrebaţi? Pentru că aşa e uman, spun eu…”Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” spune Sfânta Scriptură…
Numai că, la fel cum sa întâmplat în fiecare an, acum, de Sfânta Înălţare a Domnului nostru Isus Cristos, salariile Asistenţilor Personali nu s-au achitat în această lună şi nu se ştie nimic până la rectificarea de buget, acestea neavând ce pune pe masă în ziua Înălţării. Cu siguranţă s-ar găsi bani ca această situaţie să nu se mai repete niciodată, mai ales că în fiecare an, fiecare guvern, a promis că situaţia nu se va mai repeta. Cristos s-a Înălţat domnilor.
Mihail TĂNASE
Despre autor
