Datorită intermediarilor din pieţe, legumele şi fructele sunt de trei-patru ori mai scumpe decât la producători

În cei 23 de ani de falsă democraţie din România se tot vorbeşte de mâna lungă a negustorilor din pieţe, care, fără nici un fel de scrupule, caută să se îmbogăţească pe spinarea cumpărătorilor, deşi populaţia cu venituri extrem de reduse abia de mai face faţă traiului de fiecare zi. În loc să lase locul la tarabe liber pentru producătorii direcţi, cei ce stăpânesc de atâta amar de vreme pieţele cumpără en-gross legume şi fructe la preţuri foarte mici de la producători pe care le vând la preţ de două, trei şi chiar patru ori mai mare.
E atât de multă marfă pe tarabe, de te şi întrebi de unde au ei, comercianţii, care-n viaţa lor nu au pus mâna pe vre-o sapă, imensele cantităţi de legume şi fructe. Marfa au aprovizionează la primele ore ale dimineţilor, cu japca, de la micii producători din Teleorman, aceştia, în lipsa locurilor de vânzare, fiind nevoiţi să-şi dea legumele şi fructele la preţuri derizorii. Marile cantităţi de legume şi fructe însă sunt aduse în pieţe de en-gross-işti, care le iau la preţuri de nimic de la producătorii din Argeş, Harghita, Dâmboviţa, Braşov, Buzău şi chiar de la unii producători din Teleorman. O activitate care, de cele mai multe ori, se desfăşoară neautorizat, fără ca statul să încaseze vre-un bănuţ dintr-o astfel de activitate. Cărăuşii ilegali de legume şi fructe îşi plasează marfa intermediarilor din pieţe, ceea ce face ca de la un leu kilogramul de mere cumpărate de la Voineşti, de exemplu, preţul plătit pentru aceeaşi cantitate de mere de către cumpărători să fie ajungă între 2,5 şi 4 lei. Prunele aduse de la pomicultorii din Argeş şi Dâmboviţa au fost cumpărate la circa un leu kilogramul, iar în piaţa din Alexandria preţul acestora n-a scăzut niciodată sub 2,5 lei. Cartofii aproviziţionaţi din judeţele Braşov, Harghita sau Dâmboviţa la preţul de sub un leu kilogramul costă în pieţele teleormănene între 2,5 – 3 lei kilogramul, ca să nu mai vorbim de ardeii gogoşari şi kapia, pe care speculanţii din pieţe cer 5-6 lei per kilogram, preţul fiind triplu faţă de cel plătit producătorilor.
Preţurile sunt jucate de către speculanţi după pofta inimii lor. Într-o zi preţul la ardei, ca să dăm un singur exemplu, este de 3 lei kilogramul, ca în următoarea zi aceeaşi marfă să fie vândută cu 5-6 lei kilogramul.
O speculă pe faţă, care aduce evazioniştilor din pieţe, în primul rând en-gross-iştilor, venituri lunare de ordinul câtorva miliarde de lei vechi. În tot acest timp, statul nu încasează mai nimic, iar marea majoritate a populaţiei, extrem de săracă, a ajuns să cumpere din piaţă legume şi fructe la jumătate sau chiar la sfert de kilogram, aşa de gustare.
Speculanţii din pieţe profită de lipsa unor decizii corecte din partea guvernanţilor, ca să nu o numim incompetenţă sau poate rea voinţă, pentru a pune ordine în pieţe. Şefii de la Ministerul Agriculturii vorbesc de ani şi ani de zile de adoptarea unor măsuri care să facă imposibilă intrarea în posesia speculanţilor a carnetelor de producători, şi din acest an de introducerea unui card care să permită accesul cu mărfuri în pieţe decât a producătorilor autentici. Aiurea! Vorbe-n vânt! Nimic nu se concretizează în acest sens. Asta spre bucuria speculanţilor, în timp ce populaţia este jecmănită pe faţă, iar guvernanţii recunosc public că nu sunt capabili să aducă cât mai mulţi bani la bugetul statului. Păcat! Mare păcat!

George ZAVERA