Dacă vrei, poți! - Ziarul Mara

Un mit, conform căruia în Moldova nu vin investitori, a fost spulberat. Nu de Iași, Suceava sau Botoșani, ci de o comună numită Miroslava. În ultimii 5 ani, Miroslava a atras, în parcul industrial creat în 2016, investiții de peste 200 de milioane de euro, în urma cărora s-au creat 2.500 de locuri de muncă, iar zeci de investitori așteaptă deschiderea celui de al doilea parc, aflat în curs de amenajare.

Cel care conduce Parcul Industrial Miroslava de la înființare spune că e la îndemâna oricărei administrații locale să înființeze un astfel de parc, atâta timp cât se aliniază la cerințele legii parcurilor industriale și este proactiv în relația cu investitorii, oferindu-le cât mai multe înlesniri, onestitate și seriozitate.

Așa se face că administrația locală din comuna ieșeană a reușit să-i „fure de sub nas” Clujului un investitor de marcă german, MENNEKES, care a ales să deschidă la Miroslava o fabrică de cabluri de încărcare pentru vehicule electrice și hybride, în 2021, după ce negociase deja cu administrația clujeană.

Am oferit acest exemplu în contradicție cu ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în Teleorman, în ultimii 30 de ani. Chiar dacă au existat investitori care au dorit să deschidă afaceri în județul nostru, ei s-au izbit fie de obtuzitatea, fie de interesele meschine ale celor care conduceau vremelnic destinele județului ori ale orașelor și municipiilor. Așa că la ora actuală nu există nici un parc industrial în adevăratul sens al cuvântului în județul care a dat un premier, un ministru de Interne și un vicepremier, care a condus apoi și Camera Deputaților, dar a rămas una dintre cele mai sărace zone ale Uniunii Europene. Asta în ciuda faptului că este unul dintre cele mai bine poziționate județe ale țării: la doi pași de capitală, cu două porturi la Dunăre, cu două orașe prin care trece magistrala de cale ferată Timișoara – București.

În loc să ajute, apropierea de București n-a făcut altceva decât să transfere forța de muncă spre capitală, iar odată cu ea și impozitele și taxele corespunzătoare.

Și asta pentru că n-a existat niciodată voința politică pentru dezvoltarea județului și exploatarea eficientă a potențialului său material și uman.

Abia prin 2016 (an electoral), Consiliul Județean Teleorman, sub sloganul „Combatem izolarea în afaceri, combatem criza!”, se lăuda în ziarul Bursa că vrea parcuri industriale și tehnologice pe locul fostelor zone industriale. Dar ca orice promisiune electorală totul a rămas doar vorbe-n vânt.

Și ce avem acum? În fostele zone industriale aceleași ruine, și doar ici-colo câte-un „investitor” încearcă să supraviețuiască într-un colț de clădire.

Doar la Alexandria, unde se vorbește de un parc industrial de prin 2005, s-a reușit să se obțină statutul de Parc Industrial pentru zona pe care de câțiva ani zace un panou coșcovit cu PUZ-ul zonei. Dar până când investiția va deveni funcțională va mai trece multă apă pe Dunăre, dacă lucrurile vor merge ca până acum.

De ce o primărie comunală (din alt județ, bineînțeles) poate și un întreg județ NU, poate ne răspunde cineva.

Șt. B.