Dacă ger nu este, de ce-am fi triști?
Am ajuns și în 2018, lăsând în urmă un an plin de dezamăgiri, goană zilnică nebună și, de cele mai multe ori, zadarnică, probleme (mai mult nerezolvate decât rezolvate), lacrimi (nicidecum de bucurie), neputința de a fi precum am dori și multe de acest gen.
Oricum, putem spune că a trecut un an cu multe rele și foarte puține bune.
Așa ni se scurge viața, așteptând să treacă anul, căci vine altul, la începutul căruia suntem încrezători (încă mai avem această putere!), dar, pe măsură ce trece timpul, devenim tot mai neputincioși, deziluzionați și…robotizați.
Ca niște roboți am ajuns noi, românii, făcând din alergătura zilnică modul nostru de a trăi, căci aceasta ne este singura posibilitate de a ne plăti facturile și toate dările vrute și nevrute, dar dăruite cu grijă și periodic, ca să simțim că trăim. Ca o pedeapsă pentru faptul că suntem vii și că ne încăpățânăm să respirăm (deși s-a pus taxă și pe aer, că asta înseamnă emancipare, nu?).
Avem un început de an cu taxe și biruri pe măsură, că suntem cetățeni europeni și trebuie să ne aliniem normelor (cu îndatoririle stăm bine, cu drepturile…mai avem de așteptat), că dacă n-ar fi ele, normele, ce bine am trăi!
Dar asta-i viața, merge înainte, regulile sunt făcute, iar noi trebuie să le respectăm.
Nu ne rămâne decât să stăm la cozi, să fim blânzi și îngăduitori cu doamnele de la ghișeu, dacă ne privesc anapoda sau ridică tonul. Trebuie să le înțelegem, de scurt timp li s-a făcut un salariu decent (de 3-4 ori mai mare decât al plătitorului de rând!) și, cuminți, să ne plătim ce avem de plătit și să ieșim, cu portofelul gol, afară, să ne bucurăm de ceea ce ne-a mai rămas, adică de razele soarelui, pe care ni le dăruiește Dumnezeu, arătându-ne că se pot face minuni.
Să ne bucurăm de soare, de gradele în plus din termometre, căci, dacă nici ele n-ar fi, mulți bani am da la gaz sau energia electrică!
Ține Dumnezeu cu noi, ne aduce în miezul iernii primăvara, iar cu bruma de bani economisiți ne permitem să cumpărăm ceva medicamente, că de haine noi sau concedii nu poate fi vorba!
Bună treabă și cu încălzirea asta globală, a venit ca o salvare pentru sufletele zbuciumate ale noastre, ne-a deschis ușile…farmaciilor, în care n-am mai intrat de multe zile, deși mulți dintre noi avem nevoie (ba o răceală, ba o măsea, le tratăm cu indiferență!).
Dar este începutul anului, să fim optimiști, cât mai putem, nu trebuie să abandonam speranța (asta în cazul în care nu ne abandonează ea!).
Vii suntem, putere de muncă (încă) avem, soarele strălucește pe cerul lui ianuarie de parcă ar veni luna mai, grade în plus sunt…
Dacă ger nu este, de ce-am fi triști?
Cornelia RĂDULESCU
Despre autor
