Cum se aplică modificările Codului de procedură fiscală privind eșalonările la plată

Începând cu data de 1 ianuarie 2026, au intrat în vigoare noile modificări ale Codului de procedură fiscală în domeniul eșalonărilor la plată, modificări care urmăresc reformarea acestui mecanism fiscal prin reducerea tratamentelor preferențiale și consolidarea disciplinei fiscale în rândul contribuabililor.

Noile reglementări păstrează eșalonarea la plată ca instrument de sprijin pentru contribuabilii aflați în dificultate financiară temporară, însă introduc condiții mai stricte pentru a preveni utilizarea sa abuzivă.

Eșalonarea simplificată rămâne accesibilă tuturor categoriilor de contribuabili care înregistrează datorii în limita unor praguri maxime stabilite de lege: 100.000 lei pentru persoanele fizice; 400.000 lei pentru persoanele juridice.

Pentru contribuabilii persoane juridice, noile condiții de accesare sunt: entitatea trebuie să fie înființată cu cel puțin 12 luni înainte de depunerea cererii; datoriile eșalonate trebuie să aibă o vechime de maximum 12 luni; perioada maximă de eșalonare este de 12 luni; eșalonarea se acordă fără constituirea de garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune, exclusiv pe baza cererii depuse la ANAF.

Această formă de eșalonare este destinată contribuabililor cu obligații fiscale relativ reduse, care pot demonstra capacitatea de plată într-un interval scurt.

Eșalonarea clasică poate fi accesată de orice contribuabil, inclusiv persoane fizice, care se află în dificultate financiară, dar pot achita ratele stabilite pe durata eșalonării.

Principalele caracteristici ale eșalonării clasice sunt: perioada maximă de acordare- până la 5 ani; fără limită de valoare a datoriilor eșalonate; acordarea este condiționată de constituirea de garanții sau de depunerea unui contract de fideiusiune.

Contractul de fideiusiune este solicitat în special în situațiile în care contribuabilul: înregistrează și alte datorii care nu fac obiectul eșalonării; nu deține bunuri sau bunurile deținute sunt insuficiente pentru garantarea obligațiilor; este o persoană juridică înființată cu mai puțin de 12 luni înainte de depunerea cererii.

De asemenea, contractul de fideiusiune poate fi solicitat la:

-modificarea eșalonării, pentru includerea unor noi datorii;

-menținerea eșalonării, pentru garantarea obligațiilor exigibile necesare păstrării valabilității acesteia.

ANAF precizează că garanțiile și contractele de fideiusiune nu sunt executate decât în situația în care contribuabilul nu respectă graficul de plată stabilit.

Prin aceste modificări, autoritățile urmăresc eliminarea practicilor abuzive prin care unii contribuabili acumulau datorii semnificative în timpul eșalonărilor, ajungând ulterior în proceduri de concordat preventiv sau insolvență, cu pierderi importante pentru bugetul de stat.

În același timp, eșalonarea la plată rămâne un instrument de sprijin pentru antreprenorii și companiile corecte, care demonstrează intenția reală de a-și achita obligațiile fiscale.

ANAF subliniază că noile măsuri nu se aplică automat tuturor contribuabililor; sunt utilizate exclusiv în cadrul procedurilor prevăzute de lege; descurajează amânarea nejustificată a plății obligațiilor fiscale.

Prevederile referitoare la atragerea răspunderii solidare nu au fost modificate. Astfel, nu răspund solidar contribuabilii care acționează cu bună-credință pentru declararea și achitarea obligațiilor fiscale la termen.

Adriana VENE