Cu PNRR-ul nu e de joacă

Mulți îi reproșează președintelui Klaus Johannis că în avântul său electoral de sprijinire a PNL a exagerat în legătură cu sumele negociate pentru România. S-au vehiculat atunci vreo 80 de miliarde de euro.

A exagerat președintele? În niciun caz. El n-a făcut altceva decât să pună în același coș sumele ce ne revin din PNRR, sumele ce urmează a fi împrumutate cu dobândă mică și cele care revin României din bugetul multianual 2021-2027. Dar mai bine ar fi să adunăm bănuț cu bănuț, ca să vedem cum stăm.

În total, din exercițiul financiar 2021-2027, României îi revin 53,277 miliarde de euro (din care 13,992 miliarde euro din fondul european de garantare pentru agricultură).

Dacă la cele 53,277 miliarde de euro, alocate pentru diverse programe adăugăm cele 14,248 miliarde de euro din PNRR, obținem 67,475 miliarde de euro, bani curați, nerambursabili. Sunt mulți, sunt puțini?

Sunt mulți, având în vedere capacitatea redusă a țării noastre de a absorbi fonduri europene, dar sunt în același timp puțini dacă ne gândim că România este, alături de Italia (care are o situație specială) singura țară care dorește să acceseze și sumele puse la dispoziție sub formă de împrumut.

Premierul Cîțu e optimist susținând că România va fi printre puținele țări care vor cheltui toți banii din Planul Național de Reziliență și Redresare.

De cealaltă parte a baricadei, PSD spune că Planul e plin de proiecte cu dedicație, milioane de euro aruncate pe consultanță și cursuri supradimensionate pentru funcționari, tocmai bune pentru a umfla conturile unor firme și a le plasa în atenția DNA. Social-democrații atenționează că orice malversațiune cu bani europeni va duce la suspendarea fondurilor, orice suspiciune fiind anchetată de Parchetul European condus de Laura Codruța Koveși.

Dar cel mai mare pericol care ne paște este lipsa proiectelor mature, adică a celor care au parcurs etapele premergătoare execuției. Studiile de fezabilitate, eventualele probleme privind traseele și proprietarea asupra terenurilor, studiile geologice și proiectarea durează. Așa cum durează, iar România n-are decât 5 ani la dispoziție. Orice depășire de termen înseamnă suspendarea fondurilor europene și continuarea investițiilor cu bani de la bugetul de stat.

O altă problemă este faptul că o serie de materiale necesare pentru realizarea investițiilor (fier beton, bitum, mașini și utilaje) nu se produc în țară și va fi nevoie să fie importate, asta însemnând că grosul banilor europeni va fi „exportat” și va sprijini alte economii decât cea națională.

În aceste condiții, optimismul premierului Cîțu nu se justifică, atâta timp cât banii din PNRR doar trec prin România, producând plusvaloare în alte țări.

Șt. B.