Cronică rimată

Criză cu miză

Nimic nu s-a schimbat în zeci de ani,

Ne dirijează viața și destinul

Aceaiași repetenți contemporani,

Mai mici, mai mari, precum le este cinul.

Pigmei politici, de putere beți,

Promit mereu că o s-avem de toate,

Dar, fiind funcțional analfabeți,

Ne-au demonstrat că asta nu se poate.

Iar azi, ca într-o sumbră comedie,

Dreptate au cei ce nu au dreptate,

Și știe tot cel ce nimic nu știe,

Iar semidocții, toți, au doctorate.

Și-n lumea asta, practic răsturnată,

Îndură tot cei învățați să-ndure

Și sub umbrela legii, prost votată,

Cu acte fură cei ce știu să fure.

Din demnități ei și-au făcut mijloc

Pentru-a-și mări averea personală,

Sunt pentru noi și secetă și foc,

Iar pentru țară cea mai gravă boală.

Și pentru că-n sinistra lor agendă

Au prevăzut, la greu, capitulări,

Au dat și România în arendă

Închiriind-o celor patru zări.

Și-având și gena slugilor în vine

Li s-a părut perfect normal, firesc,

Să-nchine capitalelor străine,

Cu acte,subpământul românesc.

Iar azi, noi, vinovații fără vină,

Din cauza acestor triste loaze,

N-avem destulă hrană și lumină

Și-n toiul iernii nu avem nici gaze.

De fapt avem, dar prețul e prea mare

Așa că e ca și cum n-am avea,

Că bate vând nebun prin buzunare

Și, uite, marea criză e colea.

Se vor închide ferma și uzina

Și, ca să nu mai stăm cu mâna-ntinsă,

Vom pribegi și ultimul, lumina,

N-o va mai stinge, că e gata stinsă.

E.P.

Despre autor