Creşterea rolului consiliilor judeţene, o şansă pentru Teleorman
Modul în care au fost delegate atribuţii ale Guvernului către judeţe sunt un semnal că regiunile, care au generat mari contradicţii în clasa politică românească au fost „îngropate”, cel puţin într-un orizont apropiat de timp.
Introducerea în administraţia românească a acestor forme de organizare nu se putea face decât prin referendum, iar referendumul nu se poate desfăşura în mai puţin de un an de la decizia Curţii Constituţionale care încă nu s-a pronunţat definitiv. Pentru a putea accesa fondurile europene în exerciţiul financiar 2014-2020 era necesară o creştere a autonomiei judeţelor vizavi de Executiv, astfel încât absorbţia fondurilor europene să fie eficientizată prin reducerea birocraţiei şi creşterea responsabilităţii administraţiilor judeţene şi locale, pentru ca cele peste 40 de miliarde de euro care-i revin României din fondurile europene să fie cât mai repede absorbite şi cât mai eficient cheltuite.
Până acum primarii aruncau vina pentru banii cheltuiţi aiurea, pe terenuri în pantă sau pe parcuri amenajate în marginea pădurii, pe faptul că asta le-a aprobat Executivul sau pentru astfel de investiţii au existat programe.
Descentralizarea le dă posibilitatea primarilor să-şi stabilească priorităţile şi să-şi fundamenteze programele, care nu vor mai zace prin sertarele agenţiilor şi ministerelor, ci vor fi aprobate la nivelul judeţelor, de va veni şi cofinanţarea, dacă administraţia locală nu are resurse suficiente.
Poate că noul context va însemna o gură de oxigen şi pentru Teleorman, un judeţ sufocat de sărăcie, cu primării care fac echilibristică pentru a nu intra în insolvenţă, fără investiţii majore şi, în consecinţă, cu un şomaj care ne menţine în topul judeţelor cu cea mai mare rată a şomajului, statistica la zi plasând Teleormanul pe locul doi la nivel naţional.
În urmă cu nici o săptămână primarul Alexandriei, Victor Drăguşin, vorbea de posibilitatea ca zona dintre Alexandria şi Vităneşti să devină o zonă de mare interes investiţional, cu condiţia realizării unor elemente de infrastructură atractive. De fapt este vorba de reţeaua de apă şi canalizare pentru că electricitatea poate fi asigurată de reţelele din zonă iar infrastructura rutieră este deja asigurată de DE 70 şi de şoseaua de centură a Alexandriei. La toate acestea se adaugă apropierea de Bucureşti, accesul facil la calea ferată şi distanţa rezonabilă până la porturile dunărene Zimnicea, Turnu Măgurele.
Perspectiva schiţată de Victor Drăguşin este în condiţiile în care consiliile judeţene vor primi atribuţii sporite iar finanţările nu se vor mai face de către Guvern, ci banii de la bugetul de stat vor merge direct la Consiliile Judeţene, care le vor repartiza în funcţie de necesităţile, dar şi de capacitatea localităţilor de a le utiliza, dezvoltarea unei zone industriale la Alexandria e un lucru perfect realizabil.
Aşa cum pot deveni realizabile şi alte proiecte, în alte localităţi, cu condiţia de a fi necesare comunităţilor şi bine documentate şi fundamentate.
C.O.
Despre autor
