Compania BTT SA – Agenţia Alexandria
Cine are interesul ca averea statului să-şi piardă de urmă?
În urmă cu mai bine de un an de zile, ziarul nostru relata pe larg situaţia dezastruoasă în care a ajuns Compania BTT SA, devenită societate comercială pe acţiuni în anul 1991 prin însuşirea activelor fostei Agenţii Biroul de Turism pentru Tineret (B.T.T.). BTT a fost înfiinţat în anul 1968, având personalitate juridică şi un patrimoniu constând în sediile a 40 de filiale judeţene, hoteluri în Constanţa, Buşteni, Sibiu, Târgu Jiu. La acestea se adăugau staţiunile pentru tineret, cele mai cunoscute fiind: Costineşti, unde câteva mii de tineri îşi petreceau vacanţa de vară pe litoral, Pârâul Rece, Câmpulung Moldovenesc, precum şi Complexul turistic Roşu, din Delta Dunării. BTT organiza permanent excursii pentru tineri în ţară şi străinătate, iar cu biletele de vacanţă procurate prin această companie zeci de mii de tineri îşi petreceau vacanţele sau concediile de odihnă în staţiunile turistice de la munte şi de pe litoralul Mării Negre. Generaţii întregi de tineri au vizitat ţările Europei prin intermediul serviciilor turistice oferite de BTT.
Până în anul 1996, activele BTT au rămas aproape intacte, în acel an compania având încă în patrimoniu 11 baze turistice pentru tineret în Complexele Turistice Herăstrău, Buftea, Pantelimon, Străuleşti, Costineşti, Pârâul Rece, Câmpulung Moldovenesc, Roşu – din Delta Dunării şi hotelurile din Constanţa, Buşteni, Sibiu şi Târgu Jiu. De asemenea, BTT mai deţinea sediile, inclusiv spaţii comerciale, a 28 de agenţii judeţene, dar şi participaţii la un număr de 28 de societăţi comerciale din Bucureşti şi din ţară, la cinci dintre ele fiind acţionarul majoritar.
La Alexandria, BTT deţinea, şi mai deţine încă, spaţii de câteva sute de metri pătraţi, la kilometrul zero al oraşului, la intersecţia străzilor Libertăţii şi Alexandru Colfescu. Începând cu anul 1996, compania BTT a intrat definitiv în vizorul băieţilor deştepţi, în cadrul aşa zisului proces de privatizare lupta fiind dată pentru preluarea terenurilor şi spaţiilor de cazare la preţuri dintre cele mai mici. O prăduială la lumina zilei, aşa cum s-a întâmplat cu întreaga avere a ţării. Aşa se face că la data de 15 martie 2001, BTT rămăsese cu un singur hotel, la Sibiu, câteva sedii de agenţii judeţene, între care se află şi cel de la Alexandria, şi cu participaţii modeste, de circa 5,5 la sută, la capitalul social al unor societăţi comerciale.
La zece ani de la prăduirea activelor BTT, respectiv în luna aprilie 2011, anchetatorii l-au reţinut pe fostul şef al Companiei, Liviu Valentin Viclea, punându-i-se în sarcină “implicarea în privatizări ilegale, prejudiciul fiind estimat la circa 40 de miliarde de lei vechi”. Şi asta în condiţiile în care activele BTT valorau câteva sute de miliarde de lei vechi. Cercetările demarate de anchetatori, desfăşurate în ritm de melc, culmea, au avut darul să amplifice degringolada instalată la BTT. Fără conducere, şi cu mari datorii la stat, fără salarii plătite la angajaţi, BTT s-a apropiat de faliment. Pentru ajungerea la faliment s-a lucrat din afara companiei, dar şi din interiorul acesteia, prin grija unor indivizi contractele de închiriere a spaţiilor proprii către diverse firme comerciale, din care se încasau venituri importante, fiind anulate. Aşa cum s-a întâmplat şi la Alexandria. Prin urmare, spaţiile din Alexandria, aparţinând BTT, însumând câteva sute de metri pătraţi, închiriate ani de-a rândul unor societăţi comerciale – magazin de îmbrăcăminte, atelier foto, tâmplărie cu geamuri termopan – se află într-o stare continuă de degradare, dar şi pradă indivizilor certaţi cu legea. În plin centrul Alexandriei, respectivele spaţii sunt deja la mâna petrecăreţilor nocturni.
Din păcate, nici la această dată situaţia juridică a Companiei BBT SA nu a fost rezolvată, bună parte din activele acesteia, constând în sedii şi spaţii comerciale, atâtea câte mai sunt, fiind lăsate de izbelişte. Pierderile statului, proprietarul de drept, prin nepunerea în circuitul comercial şi, prin urmare, degradarea fizică a spaţiilor existente, numai la Alexandria se ridică la câteva miliarde de lei vechi. Întrebarea e : de ce organele abilitate ale statului nu urgentează vânzarea acestor spaţii prin licitaţii publice dar şi de ce nu se întreprind măsurile legale pentru recuperarea imenselor sume de bani cu care statul român a fost prejudiciat ?
George ZAVERA
Despre autor
