Columbeanu Irinel a turnat şi el niţel

Stâlp al cluburilor de noapte bucureştene, Irinel Columbeanu ar fi rămas un ilustru anonim dacă destinul nu i-ar fi scos-o în cale pe Monica Gabor, o tânără moldoveancă abia ieşită din adolescenţă, cu un trecut tulbure şi tumultuos. Din acel moment, Irinel a devenit „persoană publică”, pentru că viaţa cuplului s-a desfăşurat mai mult sub lumina reflectoarelor. Televiziunile se întreceau să obţină exclusivitatea pentru reality show-uri din vila de la Izvorani, iar nunta Columbenilor, ca şi naşterea fiicei lor, au devenit evenimente naţionale.
Când căsnicia a început să scârţâie, ca un făcut, şi afacerile lui Irinel au luat-o la vale, iar celebra fabrică de columbenit l-a băgat în faliment. Urmându-şi destinul, Monica s-a refugiat în braţele unui chinez bogat din America, iar scăpătatul Irinel a vrut să-şi găsească alinarea în politică. Bazându-se pe notorietatea sa, s-a înscris în cursa pentru funcţia de primar al Capitalei. Dar, ghinion! Legea prevede că cei că cei care candidează la această funcţie trebuie să depună la dosarul de candidatură o declaraţie pe propria răspundere, potrivit căreia a colaborat sau nu cu securitatea. Dar, ghinion şi mai mare pentru „prinţul cabaretelor” şi „regele ţiitoarelor de lux”. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică aceste declaraţii. Iar în cazul fostului adversar al lui Oprescu, verdictul a fost clar: Irinel Columbeanu a colaborat „la greu” cu securitatea, fiind şi recompensat pentru aceasta, inclusiv cu excursii în străinătate, ca ghid al Biroului de Turism pentru Tineret din Bucureşti.
În 26 aprilie, CNSAS a depus dosarul lui Columbeanu la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa urmând să stabilească un termen pentru judecarea procesului în care Irinel este acuzat că ar fi dat peste 100 de note informative.
Şi probabil „de bunăvoie şi nesilit de nimeni”, pentru că tatăl său, Ion Columbeanu, a fost ani în şir şef de protocol în mai multe guverne ale României, de la Gheorghiu Dej până după revoluţie, când a fost secretar de stat în Secretariatul General al Guvernului pe vremea când premieri erau Petre Roman şi Nicolae Văcăroiu.
Aşa că supermediatizatul Irinel Columbeanu, declarat colaborator al fostei securităţi, nu face altceva decât să confirme zicala postrevoluţionară „La vremuri noi, tot noi!” şi să explice cum a reuşit afaceristul să prindă atâtea contracte avantajoase cu statul, din care şi-a edificat imperiul, care s-a dovedit până la urmă a fi de carton.

C.O.