CJCPCT Teleorman: Trifon Zărezan, tradiția viței de vie păstrată în satele din Teleorman
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Tel
eorman, prin Claudiu Mihalache, etnologul instituției, Compartimentul Cercetare, ne-a transmis un material interesant despre un obicei vechi, păstrat cu sfințenie în județul Teleorman: Zărezanul.
„La început de februarie, în mai multe comunități din județul Teleorman se păstrează un obicei vechi, transmis din generație în generație: Trifon Zărezan, cunoscut și sub numele de Gurbanul Viilor sau Arezanul.
Sărbătoarea, marcată pe 1 februarie, deschide simbolic noul an viticol și este dedicată viței de vie, vinului și speranței într-un rod bogat.
Trifon Zărezan are origini sud-dunărene, fiind cunoscut de timpuriu în spațiul balcanic, mai ales în cultura bulgară, de unde s-a răspândit și în regiunile învecinate. Prin contactele istorice și culturale dintre comunități, obiceiul a fost preluat și adaptat de viticultorii români din sudul țării. În Teleorman, unde vița de vie a făcut dintotdeauna parte din viața oamenilor, tradiția s-a integrat firesc în calendarul local.
În această zi, gospodarii ies în vie pentru a tăia primele mlădițe și pentru a stropi butucii cu vin, rostind urări pentru rod bogat și sănătate. Gesturile nu sunt privite ca simple lucrări agricole, ci au o puternică încărcătură simbolică. Tăierea viței nu este văzută ca o distrugere, ci ca o moarte simbolică, necesară pentru renașterea și rodnicia plantei, iar vinul turnat la rădăcina viței este considerat o ofrandă menită să aducă belșug.
Odată cu integrarea în calendarul creștin, sărbătoarea a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Trifon, cunoscut ca apărător al viilor și al roadelor.
În multe localități teleormănene, ritualul este urmat de o masă comună, unde vinul din producția proprie, bucatele tradiționale și cântecele creează un moment de comuniune și voie bună.
Mlădițele tăiate sunt uneori păstrate în gospodării ca semn de noroc și protecție, iar obiceiul este transmis mai departe de la cei vârstnici către tineri, ca parte a identității locale.
Trifon Zărezan se înscrie într-un context mai larg al credințelor și ritualurilor legate de fertilitatea pământului. În Antichitate, grecii îl venerau pe Dionysos, zeul vinului și al vegetației, prin ritualuri care includeau tăierea viței și libații cu vin. La romani, același rol era atribuit zeului Bacchus (Bachus), asociat cu ciclul vieții, al viței de vie și al regenerării naturii.
În Egiptul antic, zeul Osiris simboliza moartea și renașterea vegetației, iar ritualurile închinate lui marcau reînnoirea ciclică a pământului. În spațiul celtic, credințele legate de zeițe ale fertilității, precum Brigid, erau asociate cu începutul lunii februarie și cu revenirea treptată a vieții în natură.
Toate aceste exemple arată că Trifon Zărezan face parte dintr-un patrimoniu simbolic comun, răspândit în numeroase culturi, fiecare adaptând ritualurile la mediul și tradițiile proprii.
Astăzi, Trifon Zărezan rămâne o tradiție vie în Teleorman, nu prin revendicarea unei origini exclusive, ci prin modul în care a fost asimilată și păstrată de comunitățile locale. Este o expresie a respectului față de pământ, a legăturii dintre om și natură și a continuității unei moșteniri culturale care încă dă sens vieții satului românesc.”
Cornelia RĂDULESCU
Despre autor
