Cioara de pe gard

Unii spun că Programul Național de Dezvoltare Locală 3, redenumit Anghel Saligny a reprezentat mărul discordiei care e pe cale să rupă Coaliția. Să zicem că ar fi așa, deși există un alt „curent de gândire” care susține că mazilirea lui Stelian Ion s-a produs din cu totul alte motive decât neavizarea programului de investiții, menit să fie asul din mâneca lui Cîțu la congresul din 25 septembrie. Este vorba despre declanșarea procedurii de numire a procurorilor de la marile parchete, fără ca președintele Johannis să fie consultat atât cu privire la procedură, cât și cu privire la nominalizarea candidaților.

Revenind la PNDL 3, acesta nu e altceva decât un program inventat de Liviu Dragnea în 2013 (pe când era vicepremier și ministru al Dezvoltării) și care între anii 2015-2020 a înghițit 30 de miliarde de lei, dar satele românești au rămas tot în noroaie, cu wc-ul în fundul grădinii, fără apă și fără canalizare. În schimb, s-au umflat conturile unor primari, șefi de consilii județene și firme de casă sau de partid și s-au deschis numeroase dosare penale.

Acum se pune la cale un PNDL 3, deghizat sub un alt nume, de concepție liberală. Din păcate, pe același calapod. Banii se dau tot cu dedicație și nu există niciun control al cheltuirii banilor. Singura deosebire fundamentală între PNDL-urile „ciumei roșii” și PNDL-ul liberal este că dacă pe vremea lui Dragnea cu banii din programele de dezvoltare se cumpărau voturi pentru partid, de data aceasta milioanele, zecile și sutele de milioane de lei vor fi folosite pentru cumpărarea bunăvoinței șefilor de consilii județene și primarilor liberali față de alegerea premierului Cîțu în fruntea PNL la congresul din septembrie, de care nu ne mai despart nici trei săptămâni.

Numai că PNL și USR-PLUS se pare că sunt pe cale să dea din mână vrabia guvernării pe cioara de 50 de miliarde de pe gardul PNDL Anghel Saligny. Pentru că acești bani nu există fizic, iar singura sursă de finanțare o reprezintă eventualele împrumuturi, care pot sufoca definitiv bugetul împovărat de o datorie externă uriașă. Și chiar dacă se vor găsi surse de finanțare, banii vor intra în conturile primăriilor abia peste 2-3 ani, când proiectele vor ajunge la maturitate, iar până atunci ori moare măgarul ori pierde samarul, vorba românului.

Iar dacă banii nu există, de ce această luptă surdă din coaliție, care e pe cale să genereze o criză politică majoră? Sau au dreptate cei care spun că bătălia se duce pentru controlul Justiției, care asigură impunitatea atât a marionetelor, cât și a păpușarilor? Vom trăi și vom vedea.

Șt. B.