Cele mai frumoase tradiții de Crăciun * Pe 25 decembrie sărbătorim nașterea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creștinătății

Sărbătorile de iarnă încep cu Ignatul, pe 20 decembrie. De la Ignat şi până la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia – o mască cu cap de animal, mai ales de barză.

Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, fiind copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte numite „Scutecelele lui Hristos”.

Se spune că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor.

În preziua de Ajun, după miezul nopţii, între 23-24 decembrie, oamenii fac masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele morţilor, însă doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremonialitate, el trebuia să binecuvânteze masa şi să guste din fiecare fel de mâncare.

Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an, patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului care vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă prin apariţia lui Moş Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă.

Moş Ajun şi Moş Crăciun apar întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, colindeţi, plăcinte, prăjituri, bomboane şi tot felul de dulciuri, iar Moş Crăciun aduce haine, încălţăminte, jucării.

Conform tradiţiei, Maica Domnului, fiind pe cale să nască, cere adăpost lui Moş Ajun. Acesta, motivând că e un om sărac, o refuză, îndrumând-o spre fratele său mai bogat, Moş Crăciun. Moş Crăciun era stăpânul staulului unde au stat Iosif şi Maria când s-a născut Iisus. Moş Ajun păzea noaptea vitele şi a mers de i-a spus lui Crăciun că Maria va naște. Moş Crăciun a trimis-o pe soția lui să o moşească pe Maria. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi a început să culeagă fructe pe care le azvârlea de bucurie toturor copiilor care treceau pe acolo. De aici este obiceiul ca Moş Crăciun să vină cu daruri la copilaşi.

În unele locuri se taie porcul în această zi, nu în timpul postului.

În ajunul Crăciunului nu se bea rachiu, aceasta fiind inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul trebuie consumat înaintea tuturor bucatelor.

Noaptea de 23 spre 24, după miezul nopţii şi până dimineața, copiii obişnuiesc să colinde: „Moş Ajun”, „Bună dimineaţa, la Moş Ajun” şi „Neaţaluş”. Ei strigă pe la ferestre „Bună dimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu ne daţi” şi primesc covrigi, mere, nuci sau colindeţe. Mâncarea primită de copii în această noapte se dă vacilor, pentru a făta viţei mulţi.

În preziua Ajunului şi în ziua de Ajun, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei.

Un obicei specific sărbătorilor de iarnă este acela de a primi vizita preotului în casele noastre în ajunul Naşterii Domnului şi în ajunul Bobotezei, pentru comunicarea directă a mesajului sărbătorilor printr-o comuniune caldă între credincioşi şi membrii Bisericii.

În Bucovina există credinţa că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă. De aceea, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate.

În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat şi ating fiecare pom spunând: „cum sunt mâinile mele pline cu aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anul”.

În Moldova, nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic

Fetele, pentru a-şi vedea ursitorul, pun peste noapte, sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitorul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea.

Tradiţia spune că în Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.

Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc şi Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos și şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor.

Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deţine de fapt în cultura populară românească funcţii funerare: este fie substitutul miresei sau mirelui, în cazul morţii unui tânăr necăsătorit, fie dubletul vegetal al defunctului. Bradul împodobit mai este folosit la nunţi şi precede venirea alaiului mirelui la casa miresei.

În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de bani.

După Crăciun copiii nu mai colindă, pentru că fac bube.

Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.

Sărbători fericite tuturor!

Cornelia RĂDULESCU