Ce semnificație are Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor

După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Isus care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc.

În această zi a fost răstignit Iisus Hristos și face parte din cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite Triduum Sacrum, care includ Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare.

În Sfânta și Marea Vineri, se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, și înainte de toate, crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, ce a fost răstignit împreună cu El.

În această zi se ține post negru. Conform credinței creștine, în Vinerea Mare a avut loc răstignirea lui Iisus pe cruce și moartea lui pentru salvarea oamenilor de păcate. În această zi se ține slujba numită Ceasurile împărătești și Vecernia, în timpul căreia se face scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii pentru închinare.

Este o zi de mare doliu a creștinătății. Potrivit unor tradiții și obiceiurilor, în Vinerea Mare, femeile merg la morminte, unde aprind lumânări și îi plâng pe cei morți. Este o zi aliturgică, asta însemnând că nu se face nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. In biserici se va cânta Prohodul Domnului- ce simbolizează punerea in mormânt a lui Hristos.

Prohodul este slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Versurile Prohodului au fost compuse de Sfântul Ioan Damaschin. Textul Prohodului este împărțit, ca structura, in trei parți, prima parte având 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe si a treia parte 43 de strofe. Prima strofa a fiecărei stări este reluata si la sfârșitul ei.

Prohodul a fost tipărit pentru prima data in tara noastră pe 6 februarie 1836, de către ieromonahul Macarie, prin purtarea de grija a episcopului Chesarie Căpățâna al Buzăului. A fost retipărit in alte doua ediții in 1846 si 1853, de către Anton Pann, însă prima ediție rămâne normativa pana astăzi.

Creștinii nu concep să lipsească de la scoaterea Epitafului în biserică. Simbolul este acela al coborârii de pe Cruce a lui Hristos și pregătirii trupului său spre înmormântare.

Credincioșii sărută Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, care sunt așezate pe Sfântul Epitaf, iar apoi trec pe sub masă. De cealaltă parte a mesei se află Sfânta Cruce, așezată sub policandru cu o zi în urmă, în cadrul Deniei din Joia Mare. Unii credincioși trec pe sub masă o singură dată, semnificând unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu, însă alții trec pe sub masă de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul lui Hristos a șezut în mormânt. Fie o singură dată, fie de trei ori, important este ca atunci când fac acest gest al smereniei și al credinței, credincioșii să știe că, prin acest lucru, ei închipuie în trupul și viața lor moartea și punerea în mormânt a lui Hristos. Prezența mormântului Domnului și a Crucii Sale în mijlocul bisericii ne învață că, până să ajungă la Înviere, credincioșii trebuie să participe în chip simbolic și la Patimile, moartea și îngroparea Mântuitorului. Coborâm împreună cu El în moarte, pentru ca în noaptea Învierii să și înviem împreună cu El, după cum zice o cântare a slujbei: „Astăzi mă îngrop împreună cu Tine, Hristoase…”

Sfântul Epitaf aduce aminte de fapta de milostenie a Drepților Iosif din Arimateea și Nicodim, care, coborând de pe Cruce trupul Domnului Iisus, l-au pregătit pentru îngropare, mai înainte de a-L așeza în mormânt.

Moartea a intrat in creație prin despărțirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a întrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o învinge. Astfel, Hristos întoarce rostul morții. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viată, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma părintele Dumitru Stăniloae. El a învins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fără de păcat.

Pentru Hristos moartea nu era inevitabila, deoarece El fiind străin de păcat nu purta in Sine germenele morții. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culminează cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primește moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozăvia ei, moartea prin excelenta.

Potrivit Sfintelor Evanghelii, în momentul în care Hristos a murit, a avut loc o serie de miracole. Catapeteasma templului s-a rupt, pământul s-a cutremurat, iar pietrele s-au despicat, mulți dintre cei morți înviind. Ca să se convingă că a murit, un ostaș l-a împuns cu sulița în coastă, din care a ieșit sânge și apă. Iudeii au pecetluit piatra mormântului lui Iisus, însă a doua zi, el a înviat, iar mormântul a rămas gol. În ziua Învierii, Iisus Hristos i s-a arătat Mariei Magdalena.

Adriana VENE