Cărarea spre tine sau gânduri din scaunul cu rotile
Uneori, iubirea doare. Durut mi-a fost dorul de tine, dar nu mi-a frânt speranța. Respir iubirea ta așa cum respir aerul, necesară, vitală, parte din mine. În nopțile în care stelele îți desenează numele pe cer, știu că nu sunt singur.
Pentru tine, aș aștepta oricât. Oricât timp, oricâte zile, oricâte nopți în care ploaia bate în fereastră și îmi amintește de promisiunea ta.
Ești începutul și sfârșitul fiecărui gând al meu. Te iubesc. Și asta e tot ce contează.
Durut,
dorul în nopțile
fără tine,
doar răgazuri
între vise,
secunde
ce se topesc în
regăsire.
Mihail TĂNASE
Despre autor
