Călătoria descoperirii sau gânduri din scaunul cu rotile

Fiecare are nevoie de cineva, o adevărată axiomă a existenței umane. Degeaba zic unii: ”eu nu am nevoie de nimeni”, căci în adâncul sufletului, fiecare simte dorința de a fi înțeles și acceptat.

Avem nevoie de noi, de acea conexiune care transcende cuvintele, care se naște dintr-o simplă privire și se consolidează în tăcerea înțelegerii. Ne căutăm și ne găsim în cei ce ne simt, în acele suflete care, fără să spună nimic, ne spun totul. Renunți la tine pentru-a te regăsi în mine – un sacrificiu nobil al propriei identități în căutarea unei unități mai profunde. Acolo mă vei afla! În inima mea, unde ești liber să fii tu însuți, unde măștile sociale cad și esența pură a ființei tale strălucește.

Când te vezi nu mai poți pleca, pentru că descoperirea de sine în ochii celuilalt este o oglindă care nu minte. Așa cum răspunde apa la față, limpede și sinceră, așa răspunde inima inimii celuilalt – cu o reverberație a emoțiilor care nu poate fi ignorată.

Ai nevoie de cineva care vede bine, fiind atât de aproape, cineva care să te privească nu doar cu ochii, ci și cu sufletul. Frumos dar neprețuit, este darul de a te vedea așa cum ești, fără artificii, fără prejudecăți. Atinge-i inima și vino cu tine oriunde – pentru că adevărata legătură nu cunoaște distanțe, nu se măsoară în kilometri, ci în momente de complicitate și înțelegere.

În concluzie, fiecare dintre noi poartă în sine dorința de a fi parte din ceva mai mare, de a găsi acel cineva care să ne completeze și să ne facă să ne simțim întregi. Este o călătorie a descoperirii, a acceptării și, în cele din urmă, a iubirii…

Mihail TĂNASE