Belele vin mănunchi când negociezi în genunchi…

Când se duc la Bruxelles să negocieze, polonezii au în inimi și în minte interesul național și bat cu pumnii în masă, când ceva nu le convine. De aceea au reușit să își impună punctul de vedere în ceea ce privește „energia verde”, noua religie a autorităților europene. Pentru delegația poloneză, politica UE privind climatul este ceva benefic, dar nu este posibil și nici fezabil pentru Polonia să atingă ținta UE, adică eliminarea hidrocarburilor și a cărbunelui din producția de energie electrică până în anul 2050. Astfel, cărbunele va genera 50% din electricitatea necesară Poloniei încă peste 20 de ani de acum înainte.

Spre deosebire de polonezi, unguri sau cehi, reprezentanții noștri merg la Bruxelles precum domnii fanarioți la Înalta Poartă, sfielnici și cu capul plecat. Apoi se întorc la București cu pantalonii rupți în genunchi și execută întocmai și la timp dorințele coanei Europa. Numai că, deși și-au luat notițe, acționează atât de bramburit (ca în cazul PNRR, de exemplu), încât par și proști, și neserioși. Or fi alții mai proști decât ei sau chiar mai neserioși, dar proști și neserioși în același timp, nu prea găsești pe alte plaiuri nemioritice.

Așa că nu trebuie să ne mirăm că flăcăii de la Palatul Victoria au fost din nou prinși fără curea, adică cu izmenele-n vine, deși Bruxelles-ul le oferise un calendar, pe care ei l-au respectat și nu prea. Este vorba despre liberalizarea pieței de energie.

Încă de când Cioloș era prim-ministru se vorbea despre „pactul verde”, iar specialiștii vorbeau de pe atunci despre coșmarul pe care îl trăim azi.

Și ce a făcut guvernarea de dreapta pentru a evita această situație? A executat orbește ordinele de la Bruxelles. A închis termocentralele pe cărbune de la Rovinari, de la Ișalnița, de la Mintia și a stopat modernizarea celei de la Iernut. Și dacă în 2017 România era exportator de energie electrică, acum este nevoită să importe, mai ales în vârfurile de sarcină.

Formal, liberalizarea pieței s-a realizat și guvernanții pot raporta coanei Europa: „Misiune îndeplinită!”. Dar cu ce preț pentru cetățeni și mai ales pentru economie, care cu asemenea cheltuieli cu gazele și energia nu mai poate față concurenței și se va prăbuși.

Liberalizarea prețului la electricitate și la gaze într-o perioadă în care aceste resurse sunt insuficiente reprezintă culmea absurdului economic. Legea fundamentală a economiei, cea care spune că prețul reprezintă un raport între cerere și ofertă. Azi avem o cerere mare și o ofertă subțire. E normal ca prețurile să explodeze și într-o țară săracă, precum e România, să facă milioane de victime.

Mai ales când Legea consumatorului zace prin Parlament, pentru că puterea se teme de promulgarea ei, care presupune ca premierul Cîțu să asigure bani pentru „subvenție”, iar când e vorba de cetățeni, acesta pune placa cu „Nu avem bani!”, deși miliarde de euro se duc pe te miri ce.

Nu sunt puțini românii care spun că nici măcar o clipă grijile guvernanților n-au fost îndreptate către cei cu adevărat vulnerabili, în situație crescută de risc. Nici actualul guvern nu e mai breaz.

Norocul Cabinetului Cîțu ar fi o toamnă și o iarnă blândă, care să nu-i scoată pe români în stradă pentru a se încâlzi. Iar când oamenii sunt înfierbântați, nu se știe ce le trece prin cap. Să trântească guvernul, de exemplu.

Ștefan Bădulescu