Atelierul de educație muzeală „Legenda mărțișorului”
Timpul
Mă înfioară
sărutul lunii ce
alunecă pe piatră…
Timpul creşte
rotund, în inima
mea…
Corolă de stele pe
frunte-mi răsar…
Fluturii
Înfloreau…
Atunci, când
soarele mângâia
cântecul dimineţii…
Visa…
Cerul înstelat în
freamăt de frunze…
Penitenţă
mamei mele…
Lacrimi nu mai am…
Plâng un zâmbet cald
cu părul nins,
de fuiorul timpului,
lacrimi nu mai am
să plâng
până în zori…
Albastru
Azi plouă…
Trec cu privirea
peste lumea,
albastră de frig,
albastră de durere,
albastră de speranţă.
Tăcută, lacrima
se ridică deasupra
viziunilor mele.
Greşesc, oare?
Clişee
Frunzele
îşi caută toamna,
lacrimă albă sub cer.
Pustiile nopţi rătăcesc,
privirirea somnului
adânc.
Ascuns uneori
în culisele
singurătăţii un
înger visez…
Mihail TĂNASE
Despre autor
