ARS POETICA
Trupul meu –
Templu scăldat într-un
râu de secunde;
Ochiul meu –
fluture rătăcit în
oglinda timpului…
În lumina lunii
totu-i pustiu…
CHIPUL MEU
În mai multe
Oglinzii deodată
Fiecare mişcare
A mea
Este contopită
Cu ploaia
Care mă-ngână…
Iubito,
mi-e teamă de
ploaie,
de nori,
de vânt
mă tem de
oglinzile
paralele
ale răsăritului,
de trupul tău
scăldat în
visul nemuriri…
DOAR TU…
Ştii cum
se botează
Lumina în
roua îngerilor
şi ai putea să
mă înveţi nemurirea.
Numai tu cunoşti
curgerea timpului
ce navighează
peste ochii mei
tulburându-mi
seninul.
Doar tu
ştii ce pustiu
va fi în curând
pe marea albastră
a vieţii…
NOCTURNĂ
Pulberea
nopţii deschide
poarta îngerilor
ce-mi bat în
fereastră.
Într-un
târziu te regăsesc
singurătate –
rătăcind printre
lacrimi de nuferi…
Mihail TĂNASE
Despre autor
