Apropiere sau gânduri din scaunul cu rotile
Te apropii, pas cu pas, din ce în ce mai mult de su
fletul meu ascuns în tristețe… Eu sunt departe, pierdut în gânduri, înot în lava ce se scurge lent pe retină…
Tu ești aproape, atât de aproape, căldura ta mă învăluie ca o mantie, din ce în ce mai aproape, simt cum inima începe să bată în ritmul pașilor tăi…
Mi-ar plăcea să știu că în acest dans, unde tu te apropii și eu mă retrag, ești iubirea ce mă caută neîncetat, că ești răspunsul la întrebările nespuse. În acest joc de apropiere și distanțare, descoperim esența a ceea ce înseamnă să iubești nu doar prezența, ci și absența, nu doar căldura, ci și recele ce vine după…
Te apropii, și în fiecare pas, eu învăț să recunosc iubirea. Nu în cuvinte, ci în tăcerea dintre ele, în spațiul sacru unde două suflete se întâlnesc…
Mihail TĂNASE
Despre autor
