Anul 2016 – ”Anul Brâncuși” * Constantin Brâncuși, un celebru sculptor român

Acum 59 de ani, la 16 martie 1957, în casa sa din Paris, a închis pentru totdeauna ochii un ilustru artist român, Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, denumit și ”părintele sculpturii moderne”.

După ce a poposit pe catafalcul Bisericii Ortodoxe Române din Paris, a fost ascuns lumii în Cimitirul Montparnasse.

S-a născut la 19 februarie 1876, în Hobița, un mic sat din localitatea Peștișani, județul Gorj, de la poalele Carpaților, fiind al șaselea copil al Mariei și al lui Radu Brâncuși, o familie numeroasă de țărani săraci.

De mic copil, de la vârsta de 7 ani, lucrează ca păstor, având grijă mai întâi de turmele familiei, apoi lucrând pentru alții, pe văile Munților Carpați.

Cu talent și îndemnare, aici, învață să sculpteze în lemn, o artă populară la modă în România rurală a acelor ani, folosită pentru a produce linguri, butoaie de brânză, picioare de pat și fațade de case, toate împodobite cu gravuri.

Nu trebuie să trecem cu vederea peste copilăria lui Brâncuși fără a aminti și despre talentul artistului la cântec și joc, știindu-se faptul că, de copil și-a cioplit un fluier pe care-l purta mereu la el și din care cânta doinele, jocurile și hăulitele din Gorj.

Mergând la școală mai târziu la școlile din Peștișani și Brădiceni, în urma rigorilor trăite în primii ani ai copilăriei, a luat drumul pribegiei, pentru a căuta de lucru.

Astfel, la 9 ani, este angajat într-o vopsitorie la Târgu-Jiu, iar peste numai 2 ani îl întâlnim la Slatina, unde lucrează ca argat la un băcan din oraș.

Urmează alte locuri de muncă, la fel de nerecomandate minorilor, printre care cea dintr-o cârciumă din Craiova, unde tânărul rămâne câțiva ani.

În tot acest răstimp, își păstrează gustul pentru lucrul în lemn sau piatră și se implică în proiecte de sculptură elaborate.

Conștiincios și perseverent, pentru performanțele sale, este înscris în 1894, cu bursă, la Școala de Arte și Meserii din Craiova.

Continuându-și studiile la București, a fost admis, în 1898, la Școala Națională de Arte Frumoase, pe care o absolvă în anul 1903.

Învățând cu pasiune modelajul și anatomia, în anii studenției, realizează bustul lui Aulus Vitellius (1898), un vestit împărat roman, ca și bustul din bronz al lui Carol Davila (1903), un general medic, de origine franceză, monument public instalat la Spitalul Militar din București.

Pentru ”Capul lui Laocoon”, un bust după un model antic, obține prima medalie de bronz.

După terminarea stagiului militar, Constantin Brâncuși s-a hotărât să plece la Paris, pentru a-l cunoaște pe maestrul Auguste Rodin, figură remarcabilă a sculpturii europene din secolul al XIX-lea, întrucât îl prețuia mult pentru stilul său artistic, devenind elev al acestuia.

Pe un itinerar inedit, străbătând Ungaria, Austria, Germania, Elveția și Franța, ajunge la Paris mai mult pe jos.

În anul 1905 intră la Școala Națională Superioară de arte frumoase din capitala Franței, lucrând în atelierul marelui sculptor și pictor deopotrivă, Jean Antonin Mercie.

Părăsind lucrul în atelierul faimosului Rodin și afirmând că ”la umbra marilor copaci nu crește nimic”, în 1907, de unul singur, a închiriat un atelier în strada Montparnasse nr.54, care-i va deveni în cele din urmă o adevărată casă și masă.

Lucrând neîncetat, de-a lungul vremii, artistul a avut expoziții personale și colective în: Franța, România, SUA, Elveția, Olanda, Anglia.

Muncind din greu, în lemn, piatră, marmură, bronz și oțel, el a insuflat harul nemuririi unor creații demne de admirat, dintre care amintim doar câteva: ”Domnișoara Pogany”, ”Principesa X”, ”Adam și Eva”, ”Fiul risipitor”, ”Muza adormită”, ”Pasărea măiastră”, ”Prometeu”, ”Țestoasă zburătoare”, ”Rugăciune” etc.

Neuitând de unde a plecat, în grădina publică din Târgu-Jiu a realizat renumitul Ansamblu monumental, ridicat în cinstea eroilor căzuți în primul război mondial, compus din ”Poarta sărutului”, ”Masa tăcerii”, ”Aleea scaunelor” și ”Coloana fără sfârșit” (”Coloana infinitului”), operă de căpătâi a marelui Brâncuși și monument simbolic ce pare a uni cerul cu pământul.

Considerat cel mai mare sculptor al secolului XX, un creator artistic genial, Brâncuși a fost ales membru post-mortem al Academiei Române (1990).

În plus, legiferarea în anul 2015 a ”Zilei Brâncuși” (19 februarie – ziua sa de naștere) drept sărbătoare națională este edificatoare pentru ceea ce înseamnă el pentru noi, pentru România.

În semn de înaltă prețuire, pentru artistul nostru cu o reputație mondială, anul 2016 este considerat ”Anul Brâncuși”.

Leon Armeanca