Amintiri cu Moș Crăciun sau gânduri din scaunul cu rotile
De multe ori mă găsesc pierdut în tăcerea propriilor gânduri. Tăcerea spune simplu, deși cu tristețe, că nu mai am cu cine să vorbesc. Ideile mele se zbat, captive în străzile aglomerate de colindătorii care trec prin inima inocenței mele. În acele momente, copilăria mea pare să plutească între spital și speranță, un loc de tranziție care rareori îmi aduce liniște.
Îmi amintesc de Moș Crăciun, figura mitică a cărui prezență părea întotdeauna un vis mult așteptat. El era mereu ocupat, primind comenzi speciale pe mailul Polului Nord. Mi-l imaginam cum se apleacă peste biroul său plin de scrisori, încercând să îndeplinească dorințele fiecărui copil. Cu toate acestea, niciodată nu m-a uitat. Deși timpul părea că se scurge încet, într-un târziu, Moș Crăciun ajungea și la mine.
Mihail TĂNASE
Despre autor
