AM PRIMIT PUBLICAM – În România de azi, lăcomia strică omenia
Domnilor redactori, vă rog să publicaţi aceste rânduri şi să mă scuzaţi dacă nu sunt în regulă din punctul dumneavoastră de vedere, că sunt scrise la nervi, pe un colţ de masă, la ora 4 dimineaţa.
Am primit şi noi o aprobare să vindem mici la bâlciul din Alexandria şi ne-am bucurat că o să facem şi noi un ban grămadă, să mai plătim din datorii şi din salarii. Că din cauza sărăciei şi a lipsei de bani, carmangeriile merg tot mai prost şi tot mai multe se vor închide şi vor rămâne pe drumuri şi salariaţii, şi patronii.
Ştiam că la bâlci vine lume multă, dar săracă, pentru că birocraţii merg la localuri de lux ca să se distreze, aşa că am zis să vindem micii cu 2 lei bucata, ca să fie omul mulţumit şi să ne rămână şi nouă ceva.
Când am văzut că vine puhoi de lume, ne-am bucurat şi am încercat să servim în condiţii civilizate, ca să vină omul cu drag şi cu încredere la prăvălie. Dar la un moment dat am observat că la un singur stand se şedea la coadă şi gratargiii abia mai pridideau cu micii.
Am mers la faţa locului şi m-am lămurit. La prăvălia CICALEX-ului lui Ioan Niculae, micii se vindeau cu 1,5 lei şi dacă stau să socotesc drept, nu pot să-i condamn pe oameni că se aşezau să cumpere de unde era mai ieftin. Nici pe oamenii de la Interagro nu pot să-i condamn, că aşa e în economia de piaţă, iar dacă şefii le-au dat ordin să vândă mai ieftin, nu puteau să iasă din vorba lor.
În cazul acesta nu mai e vorba de economie, e vorba de omenie. Se zice că bogatul nu crede niciodată săracului, dar dacă n-ar fi ăştia mai săraci, mă refer la micii patroni, care să-i vândă produsele lui Niculae (că nu poate să vândă tot prin magazinele proprii), ce s-ar face? Că noi, ăştia care vindem şi pe caiet îi ţinem în viaţă pe marii bogaţi, dar lor nu le pasă, că au şi alte afaceri de unde curge banul.
Ce vrea domnul Niculae? Să încalice şi Alexandria, după ce a încălicat Zimnicea? Acolo toţi sunt la mâna lui, inclusiv primarul. Până acum era Roşu tatăl bâlciurilor şi al serbărilor, dar s-a retras, probabil ca să nu-l supere pe domnu preşedinte.
Domnule Drăguşin, atenţie, că s-ar putea să vă treziţi că nu mai aveţi cuvânt de spus în oraş dacă-i lăsaţi pe marii mahări să ocupe municipiul din punct de vedere economic. Că una e să stai la masă cu oameni care au crescut în oraş şi mai depind şi de tine, şi alta cu unul ca Niculae, care dă ordine la miniştri.
Să fie clar, nici Niculae nu s-a îmbogăţit c-a vândut mai ieftin şi mai mult, nici noi n-am sărăcit mai rău decât eram. A venit lume destulă în bâlci, şi nu ni s-a stricat marfa în frigidere.
Aşa cum am zis mai înainte, e vorba de omenie şi de lăcomie. Iar când lăcomia e mare, omenia dispare. Din păcate, e lucrul care ne lipseşte în prezent, nouă, românilor. Şi asta este mai dureros chiar decât lipsa banilor.
Un negustor dezamăgit de capitalismul românesc