Albă ca Zăpada are şi-un BUNIC
Se pare că partidul imaculat, cu oameni noi, neatinşi de virusul corupţiei şi nepătaţi de clientelismul stipendiat, numit metaforic de Sebastian Lăzoroiu, Albă ca Zăpada, a apărut în sfârşit şi a fost înscris pe lista partidelor politice din România. Mai rămâne acum să strângă semnăturile necesare pentru a primi binecuvântarea tribunalului.
Unii dintre participanţii la eveniment nu s-au sfiit să-l considere „partidul preşedintelui”, iar liderul fundaţiei care s-a dat peste cap de trei ori şi a devenit partid politic, Marian Preda, a spus că noua formaţiune va milita pentru punerea în practică a ideilor şi iniţiativelor băsesciene, care vor deveni Biblia partidului.
E partidul Mişcarea Populară un partid prezidenţial? Dacă ne gândim doar la faptul că ideea creării fundaţiei cu acelaşi nume îi aparţine lui Traian Băsescu şi că toţi consilierii prezidenţiali au alergat prin ţară pentru promovarea mişcării, cu maşinile şi pe banii statului, adevărul aserţiunii este incontestabil.
Reversul monedei este că acest adevăr ar putea fi un motiv suficient pentru o propunere de suspendare a preşedintelui, căruia Constituţia îi cere să rămână neutru. Iar faptul că o fundaţie, care reprezintă societatea civilă, se transformă în partid politic doctrinar, este contrar tuturor normelor europene şi universale care definesc astfel de organizaţii. Norocul fondatorilor e acela că Ponta exclude orice discuţie despre suspendarea lui Băsescu până la terminarea mandatului, iar Comisia Europeană s-a obişnuit cu paradoxurile româneşti şi fiind vorba de un partid din familia majorităţii politice europene, n-are rost să se mai facă scandal. Mai ales că la alegerile naţionale, aflate în plină desfăşurare, popularii europeni au pierdut teren.
Şi cu albul imaculat invocat de Lăzăroiu, noul partid are probleme. Personalităţile cu oarecare notorietate provin din rândul disidenţilor democrat-liberali, însuşi preşedintele Tomac fiind până mai ieri parlamentar PDL, care târăşte după sine tinicheaua suspiciunii că a tocat un milion de euro din fondurile alocate românilor de pretutindeni pentru propria campanie electorală.
S-a vorbit în toată perioada premergătoare de atragerea prin convingere de oameni noi şi credibili, dar după vizita lui Băsescu la Argeş, am descoperit că fantezia politrucilor noştri este inepuizabilă. Avocatul Mircea Andrei a găsit o chichiţă aiuritoare. I-a demis pe 22 de primari pedelişti, ca să nu-şi piardă mandatul în caz că trec la Mişcarea Populară şi apoi conducerea judeţeană a demisionat şi ea în bloc. Curat murdar, ar fi zis nenea Iancu.
Dar ce contează. Metoda extrem de parşivă, dar eficientă, se va aplica, după cum se „mişcă” lucrurile şi în alte organizaţii, spre disperarea lui Blaga, care pierde tot mai mult teren şi care a anunţat deja că va renunţa la conducerea partidului după alegerile parlamentare.
Momentul transformării fundaţiei „mişcarea Populară în partid a mai pus în evidenţă un aşa zis conflict între Elena Udrea şi unii dintre liderii Mişcării, care i-au reproşat acesteia că anunţând cu o zi înainte constituirea partidului a încercat să se amestece în treburile acestuia şi au trimis-o acolo unde îi e locul, adică în PDL.
N-ar fi de mirare ca Predoiu să fie „calul troian” al lui Traian Băsescu şi împreună cu Elena Udrea să sape la temelia lui Blaga şi să preia frâiele, asigurând astfel unificarea dreptei, noul vis de aur al preşedintelui ţării, care face tot felul de giumbuşlucuri, numai să se menţină în atenţia publicului.
Rămâne de văzut câţi dintre pedeliştii adevăraţi vor da din mână vrabia care zboară, totuşi, a PDL, pe cioara de carton presat a Mişcării Populare, care-l are drept bunic ideologic pe Traian Băsescu.
Şt. B.
Despre autor
