Adevărata schimbare
De ani de zile, balamucul la care asistăm nu se explică decât prin faptul că România a fost și este condusă de niște personaje lipsite de consistență în toate planurile, numite pompos clasă politică. Care, dacă e să luăm de bună definiția, e alcătuită preponderent din repetenți și corigenți.
Din patru în patru ani, partidele ne cer să alegem candidați care au un trecut politic incert, în schimb au o apetență hipertrofiată pentru putere. Iar după ce o obțin, consideră că au dreptul la mai mult și se luptă ca chiorii pentru a avansa în ierarhie. Iar rețeta cea mai sigură pentru parvenire este obediența și creșterea tributului către șeful ierarhic și către partid. Iar acesta este explicația că în țara noastră a devenit endemică „corupția de stat”. Ceea ce înseamnă deturnarea sensului atribuțiilor publice.
Funcția publică, obținută prin alegeri sau prin pseudoconcursuri, nu mai reprezintă o asumare a responsabilității pentru comunitate sau pentru țară, ci o modalitate de obținere și consolidare a privilegiilor și prestigiului personal.
După „revoluția tinerilor frumoși și liberi”, ne-am amăgit că răul din jurul nostru se va diminua și am sperat că după câțiva ani marasmul economic și social va dispărea și vom deveni „țara normală” despre care vechii politicieni vorbesc demagogic.
Ne-am pus în această generație toate speranțele socotind că niște tineri școliți, virgini din punct de vedere politic și neatinși de morbul corupției, își vor asuma funcțiile publice sub semnul responsabilității, nu al beneficiului personal, și vor schimba clasa politică de care ne-am săturat până la greață.
Din păcate, constatăm că ne-am înșelat și de această dată. Oamenii noi ai capitalismului românesc nu-i înlocuiesc pe cei vechi, ci li se suprapun, iar relele obiceiuri ale acestora se transmit mai dihai și mai eficient decât Covidul. Reprezentanții „noului val” de politicieni au aceeași apetență pentru funcții, aceeași foame de bani, aceleași discursuri lipsite de conținut și, din păcate, aceeași desprindere abulică de la adevăratele probleme ale celor care i-au ales.
Chiar dacă unii sunt plini de bune intenții, dar puțini dintre ei capabili să transforme intențiile în fapte. Sau să perceapă diferența dintre aspirații și posibilități. Oamenii vor mai mult decât o platformă antisistem. Până la proba contrară, USR nu face altceva decât să se complacă în a arăta cu degetul spre PSD și spre PNL, ca proști și corupți, deși s-a dovedit și se dovedește că au și ei proștii și corupții lor, dar când cineva vorbește despre asta e musai „pesedist”.
Acest fals iacobinims, steril și lipsit de realism, se întâmplă exact în contextul actual, când iarna ne poate prinde cu un guvern castrat de interimat, cu prețuri insuportabile ale alimentelor, energiei electrice, gazelor și combustibililor. Degeaba îi arăți pe ceilalți că sunt proști și corupți, dacă nu-i vezi și nu scapi de ai tăi și, mai ales, nu vii cu soluții. De vorbe, mai mult sau mai puțin meșteșugite, oamenii muncii s-au săturat, ei vor fapte care să le schimbe în bine viața. Asta ar însemna adevărata schimbare.
Carmen ROBESCU
Despre autor
