15 august 2021: 307 ani de la martiriul lui Constantin Brâncoveanu

Nouă, românilor, în luna august ne-au pierit, uciși cu sânge rece, doi mari voievozi ai neamului nostru: Mihai Viteazul (9 august 1601) și Constantin Brâncoveanu (15 august 1714).

Domnia lui Constantin Brâncoveanu este descrisă cu expresia „25 de ani de domnie fără războaie”, domnitorul fiind caracterizat de istorici ca un om „luminat”, modest, cinstit și incoruptibil, având virtuțile unui sfânt și caracterul unui adevărat politician.

Logofăt între anii 1682 și 1688, Constantin Brâncoveanu făcea parte din neamul Basarabilor, fiind strănepotul lui Matei Basarab, dar și nepotul stolnicului Constantin Cantacuzino.

A urcat pe tronul Țării Românești din dorința boierilor, care, refuzând să îi conducă un Cantacuzin, aproape că l-au forțat să preia domnia.

A fost uns domnitor la Mitropolia Bucureștilor, la ceremonie participând patriarhul bizantin Dionisie și mitropolitul valah Antim.

Atunci a rostit cuvintele: „Domnia aceasta eu nu o pohtesc ca să-mi înmulțesc grijile și nevoile, ci dumneavoastră m-ați pohtit și fără voia mea m-ați pus domn în vremuri ca acestea turburate, încongiurați de oști de vrăjmași, ci dar acum iar întreb: este-va cu voia tuturor?”.

După depunerea jurământului de către boieri, au ieșit cu toții din biserică, voievodul fiind întâmpinat cu salve de tun.

Se poate spune că Brâncoveanu a fost primul conducător român ales în unanimitate.

Cancelariile marilor puteri l-au recunoscut, voievodul român demonstrându-le că este un diplomat remarcabil, pentru care pacea se află pe primul loc.

Cantacuzinii au uneltit împotriva lui Constantin Brâncoveanu timp de 25 de ani, oprindu-se numai în momentul când și-au atins scopul, în demersurile lor avându-i aliați pe boierii Bălăceni și pe boierii Știrbești, pe care Brâncoveanu îi grațiase și-i scosese din închisoare.

Constantin Brâncoveanu a avut bune relații cu marile puteri, cu toți vecinii, dar și cu celelalte țări europene, iar datorită lui, o întreagă generație de locuitori ai Țării Românești nu a cunoscut războiul.

Astfel, timp de 25 de ani cultura și civilizația au progresat.

Constantin Brâncoveanu i-a influențat pe cei mai mulți dintre membrii Divanului, aceștia judecându-i aspru pe boierii care îi asupreau pe săraci.

Datorită tratativelor cu Poarta, Brâncoveanu, conștient de originea comună a celor trei țări românești, l-a impus domn în Moldova pe ginerele lui, Ianache Văcărescu, întrerupând, pentru scurt timp, dinastia Cantemir. Intenția era ca propria-i politică să prindă rădăcini și în Moldova, acesta fiind primul pas spre unitatea națională. În plus, dacă ar fi reușit, regimul fanariot nu ar mai fi existat.

Însă Cantacuzinii și complicii lor au reușit să mituiască mari dregători turci, mințindu-l pe sultan că Brâncoveanu uneltește împotriva lui.

Împreună cu familia, Brâncoveanu, detronat în Joia Mare, este dus la Istambul, fiind închiși în Închisoarea celor șapte turnuri și torturați.

În ziua prăzmuirii Adormirii Sfintei Maria, pe 15 august 1714, șase membri ai familiei Brâncoveanu au fost executat în public: voievodul, patru fii ai lui (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și ginerele domnitorului, Ianache Văcărescu.

Înainte de execuție, sultanul Ahmed al III-lea le-a propus să treacă la religia musulmană, pentru a rămâne în viață, dar românii au refuzat.

După doi ani de domnie, uneltitorul Șerban Cantacuzino și tatăl lui, stolnicul Constantin, au fost și ei decapitați la Istambul, semn că bucuria trădării este iluzorie.

Cornelia RĂDULESCU