Ziua Sfântului Ierarh Alexandru , un mare apărător al credinţei ortodoxe

La 30 august , în fiecare an , Biserica Ortodoxă Romana îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Alexandru, “cel ce apără poporul“, unul dintre marii arhierei din veacul al IV-lea, dârz apărător al dreptei credinţe în perioada tulbure a arianismului.

Trăind la începutul secolului al IV-lea, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Alexandru a fost un vrednic ucenic al Arhiepiscopului Mitrofan al Bizanţului.

Prin virtuțiile şi harismele sale apostolice, Marele Ierarh s-a aflat demn să-l slujească pe Sfântul Mitrofan, în calitate de preot al episcopului, iar mai târziu, în anul 314, ca episcop ajutător.

În urma luptei victorioase a Sfântului Constantin cel Mare asupra lui Licinius, împăratul roman a organizat o întâlnire oratorică între Alexandru şi retorii păgâni din Bizanţ, care s-au văzut înfrânţi nu de discursul Sfântului, ci de o minune ce a săvârşit-o acesta.

Pentru că Sfântul Arhiepiscop Mitrofan era prea bătrân şi bolnav ca să mai poată participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, l-a trimis pe Alexandru să prezideze în locul lui.

La încheierea lucrărilor Sfântului Sinod, împăratul Constantin a cerut la toţi Părinţii-Purtător de Dumnezeu, care au strălucit prin cuvântul lor în timpul dezbaterilor, să vină la Constantinopol, oraş ales drept cetate imperială, ca să-l binecuvânteze.

Un înger al lui Dumnezeu, în acele zile, i-a apărut Patriarhului Mitrofan, descoperindu-I că avea să-şi încredinţeze Domnului sufletul său în peste zece zile, rugându-l să lase pe fericitul Alexandru că arhiepiscop în locul său.

Bucurându-se de această veste, Părinţii Episcopi, reuniţi în zilele de atunci, la Constantinopol, după ce au slujit slujba de înmormântare a lui Mitrofan, l-au înscăunat pe Sfântul Alexandru, în mod solemn, ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului Roman.

Astfel, la aproape 70 de ani, Alexandru a ajuns mare Patriarh al Constantinopolului. Vârsta nu l-a împiedicat să apere în continuare dreapta credinţă ortodoxă în fata intrigilor ereticului Arie (Arius) şi a acoliţilor acestuia.

Pentru a predica credinţa Sinodului ortodox de la Niceea, Sfântul Alexandru a făcut numeroase călătorii apostolice în Macedonia, Tracia, Tesalia şi în insulele greceşti.

Un episod aparte al vieţii Înaltului Ierarh este confruntarea sa cu unii filozofi din vremea aceea.

Încercând să-l convingă pe împăratul Constantin să se lepede de credinţa în Mântuitorul Hristos, aceştia au dorit să-l înfrunte chiar pe Patriarhul Constantinopolului, drept pentru care Constantin i-a trimis la Sfântul Alexandru.

Cerând filozofilor să-şi numească un reprezentant, cel ales a fost surprins de Alexandru care i s-a adresat: “În numele Domnului Iisus Hristos, îţi poruncesc să taci!”. De îndată, filozofului i s-a legat limba şi acesta a rămas mut.

Fireşte, cei prezenţi s-au ruşinat, unii au fugit, iar mulţi au trecut la creştinism, botezându-se imediat.

Prin minunile sale, acesta a fost Dreptul Ierarh Alexandru, cel care a trecut la Domnul la vârsta de 98 de ani, la câteva luni după moartea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (337).

În semn de înaltă cinstire, la noi în ţara, numeroase biserici parohiale şi mănăstireşti au hramul “Sfântul Ierarh Alexandru“, iar mulţi români creştini îi poartă numele.

Leon Armeanca