„Ziua Internaţională de Lupta Împotriva Corupţiei” ne găseşte tot la poarta Schengenului
Ieri, în toată lumea a fost marcată „Ziua Internaţională de Lupta Împotriva Corupţiei”, fenomen care a atins dimensiuni planetare şi a obligat ONU să recunoască acest lucru prin organizarea în Panama a unei conferinţe internaţionale pe tema luptei împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate, la care este reprezentată şi România.
Anul acesta, lupta împotriva corupţiei se desfăşoară la nivel global sub deviza „Zero corupţie – 100% dezvoltare” şi, lucru nemaiîntâlnit până acum, însuşi Papa Francisc s-a implicat în acest demers subliniind că la ora actuală „Cultura mitei a devenit un fapt obişnuit. Se începe cu un plic mic, dar devine un fel de drog. Dumnezeu ne îndeamnă să ne câştigăm pâinea prin muncă cinstită, să nu le oferim copiilor pâine murdară. Copiii unui funcţionar public necinstit probabil că sunt înscrişi la şcoli scumpe, primesc o educaţie deosebită, dar moştenesc murdăria tatălui lor, care şi-a pierdut demnitatea fiind corupt.”
În România, corupţia este un subiect la modă nu pentru că trebuie să fim şi noi în rândul lumii, ci pentru că este o realitate care afectează nu numai pe fiecare român în parte, ci şi întreaga naţiune. Faptul că, deşi România a cheltuit sute de milioane de euro pentru securizarea graniţelor şi a îndeplinit toate condiţiile tehnice, e ţinută la poarta Spaţiului Schengen din cauza nivelului corupţiei e cea mai bună dovadă că lupta împotriva corupţiei este în ţara noastră nu o chestiune de rutină, ci o necesitate.
Din păcate, această luptă e mai mult mimată pentru că morbul corupţiei a atins şi organismele de forţă ale statului dar, cel mai grav, şi justiţia, care, conform separaţiei puterilor în stat, ar trebui să rămână departe de disputele economice şi politice.
Pentru că oamenii trebuie să aibă încredere în justiţie pentru a-i accepta deciziile, fie ele favorabile sau nu. Când cetăţeanul nu mai are încredere în integritatea morală a magistraţilor va încerca să-şi cumpere dreptatea, iar Tribunalul nu va mai fi Templul Dreptăţii, ci Bâlciul deşertăciunilor, unde unii vând şi alţii cumpără, iar justiţia nu mai este oarbă, ci îi fug ochii după teancurile de bancnote.
De aceea sunt atâţia corupţi în presă şi la televizor, dar prea puţini în celulele penitenciarelor, unde le este locul. Cât despre recuperarea sumelor vehiculate prin dosare sau ziare, nu poate fi vorba.
De exemplu, anul trecut, Serviciul Judeţean Teleorman al Direcţiei Generale Anticorupţie a cercetat penal peste 100 de persoane. Câte dintre dosare credeţi că au avut finalitate juridică, adică s-a lăsat cu judecată şi condamnare? Doar 10, şi asta ridică mari semne de întrebare fie asupra ofiţerilor de la anticorupţie şi a procurorilor de caz, fie asupra magistraţilor. Ceea ce este foarte grav, indiferent de ce parte a fileului se află mingea.
Până acum corupţia s-a dovedit o nucă prea tare pentru instituţiile menite s-o combată din România. Să sperăm că după 24 de ani acestora le-au căzut dinţii de lapte şi începând cu 2014 îşi vor înfige zdravăn colţii în gambele corupţiei şi vor da cu ea de pământ.
C.O.
Despre autor
