Ura! Ura! Jos cultura!

Avea Hitler un ministru
C-un comportament sinistru
Plin de ranchiună şi ură
Pentru ce-nsemna cultură.

Îşi juca fanatic rolul
Şi scotea pe loc pistolul
Dacă auzea, fireşte,
Că de Schuman se vorbeşte.

Cred că nici nu vă gândiţi
Că el are prozeliţi
În ciudata Românie
Chiar şi la preşedinţie,

Şi e viu şi adulat
Ca un zeu şi la Senat
Unde dorm nişte băieţi
Evident, analfabeţi,

Care-şi fac babană parte
Fără nici un fel de carte,
Iar când altfel nu se poate
Cumpără şi doctorate.

Şi ca Goebels cel nasol
Ei pun mâna pe pistol
Când vreunul demodat
Vrea norodul luminat.

Şi găseşte-a fi cu cale
Ca secvenţe culturale
Să aibă săptămânal
Orice post, fie local,
Fie el din Capitală
Cu elita culturală.

Un proiect de acest gen
A ajuns la Cotroceni
Ca să fie promulgat
Dar Băsescu-a refuzat.

Şi s-a-ntors, săraca lege,
La Senat, se înţelege,
Să fie rediscutată
Şi, bineînţeles, votată.

Dar, aicea, ca să vezi,
Să te-nchini şi să nu crezi
Dintr-o sută de prezenţi,
Nouăzeci de repetenţi.

Au pus dulce pe colivă
Când votară împotrivă
Pactizând cu suspendatul
Care călăreşte statul.

Aşadar şi prin urmare
Vom avea în continuare
Doar programe uşurele,
Piţipoance şi manele.

Şt. B.