UNPR, „Cenuşăreasa” USL?

Uniunea Naţională pentru Progresul României s-a născut ”cu forcepsul” sub imperativul „interesului naţional”. Cel puţin aşa a susţinut întotdeauna liderul formaţiunii politice, Gabriel Oprea. Şi atunci când UNPR a sprijinit PDL şi Cabinetul Boc inclusiv pentru adoptarea măsurilor de austeritate, şi atunci când acelaşi UNPR a votat în favoarea moţiunii de cenzură care a condus la căderea Guvernului Ungureanu, şi atunci când a sprijinit adoptarea procedurii de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, prin referendum.
Alăturându-se PSD, în Alianţa de centru stânga, UNPR a invocat din nou interesul naţional, pentru care şi-a arătat disponibilitatea de a se „topi”, prin fuziune în PSD.
De altfel, la Congresul PSD din aprilie, delegaţii social-democraţi au votat o „Rezoluţie privind fuziunea cu UNPR”, Comitetul Executiv Naţional al PSD urmând să elaboreze şi să încheie protocolul de colaborare dintre PSD şi UNPR şi să iniţieze procedurile privind fuziunea celor două formaţiuni politice, fuziune care până acum nu s-a produs.
Din aprilie 2012 şi până în prezent, liderii şi militanţii UNPR au participat la toate campaniile electorale şi acţiunile organizate de USL sau de PSD, aducându-şi o contribuţie importantă la toate succesele obţinute de aceste entităţi.
Din toată această colaborare, UNPR nu s-a ales decât cu funcţia de vicepremier al Guvernului, pe care o ocupă Gabriel Oprea. În rest, la nivelul judeţelor, ponderea reprezentanţilor UNPR în Guvern şi în conducerea instituţiilor judeţene este nesemnificativă.
Cel mai bun exemplu în acest sens este judeţul nostru, unde, deşi reprezentanţii UNPR, în frunte cu preşedintele Constantin Filip, s-au implicat cu toată forţa în campania pentru referendum ca şi în cea pentru alegerile parlamentare, când a fost „împărţirea roadelor”, progresiştii s-au ales cu firimiturile, mai precis cu un consilier la Direcţia pentru Tineret şi Sport şi cu o funcţie în domeniul Culturii.
Deşi UNPR Teleorman nu duce lipsă de oameni valoroşi, cu experienţă politică şi administrativă. Să ne amintim numai de grupul care s-a desprins din PDL, când democrat-liberalii adoptau măsuri de austeritate, care mai de care mai dure şi mai ineficiente, majoritatea acestora ocupând, de-a lungul timpului, funcţii politice în administraţia locală şi judeţeană.
Şi asta în ciuda faptului că Gabriel Oprea susţine că „colaborarea dintre PSD şi UNPR este excelentă şi pe linie politică şi guvernamentală. Eu particip la toate şedinţele Biroului Permanent Naţional al PSD, în Guvern lucrăm foarte bine, iar colegii mei au relaţii foarte bune cu organizaţiile locale ale PSD”.
Contactat telefonic, Constantin Filip, preşedintele organizaţiei teleormănene a UNPR spune cu totul altceva. În legătură cu fuziunea, liderul teleormănean spune că aceasta se va produce, dar, deocamdată, nu este o prioritate imediată, iar negocierile cu PSD, pe toate planurile şi în legătură cu toate problemele, se vor desfăşura după Conferinţa Naţională a UNPR. Şi el recunoaşte că, raportat la implicarea sa şi a organizaţiei judeţene alături de PSD, în toate evenimentele electorale, UNPR obţinut prea puţin în Teleorman.
În ceea ce priveşte participarea sa la şedinţele Biroului Permanent Judeţean Teleorman al PSD, Constantin Filip a spus că n-a făcut-o niciodată, din simplul motiv că n-a fost invitat.
Dacă la toate acestea mai adăugăm faptul că fuziunea a fost amânată pentru că PSD n-a fost dispus să acorde decât două funcţii de vicepreşedinţi UNPR, deşi progresiştii ceruseră trei, e clar că partidul lui Gabriel Oprea e tratat ca o Cenuşăreasă, bună doar la treabă prin casă, dar care nu e invitată niciodată la bal.
După bătălia de la Bosworth, din 1485, rănit şi înfrânt, Richard al III-lea oferea, disperat, regatul său pentru un cal, pentru a se salva.
Să sperăm că domnul Gabriel Oprea nu va oferi un partid pentru o funcţie, mai ales că e vorba de o bătălie politică. Din care n-a ieşit nici rănit, nici înfrânt.

C. O.