Unde-i lege, nu-i tocmeală!

După ce a fost introdus în legislaţia românească prin Legea arendei nr. 16/1994, dreptul la preempţiune al arendaşilor a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei.
Acest drept a fost reînviat de Noul Cod Civil în anul 2011 şi este definit ca fiind acel drept care îi permite peremptorului să cumpere cu prioritate un bun, respectiv arendaşului să cumpere cu prioritate terenul arendat. În aceste condiţii, potrivit art. 1849 al Noului Cod Civil, care se exercită potrivit art. 1730-1739, arendaşii primesc un drept de preemţiune legal, iar vânzarea terenurilor arendate de ei se poate face în mod valabil numai sub condiţia suspensivă a neexercitării dreptului de preemţiune de către premptor (arendaş). Cu alte cuvinte, nu se poate autentifica un act de vânzare-cumpărare dacă nu există un document prin care arendaşul precizează că nu doreşte să achiziţioneze terenul pe care-l lucrează în baza unui contract de arendă.
Cu toate acestea, există şi notari care nu ţin cont de aceste prevederi şi autentifică pe bandă rulantă acte de vânzare-cumpărare, fără să ţină cont de arendaşi, deşi lipsa acordului acestora în sensul renunţării la dreptul de preempţiune atrage după sine nulitatea de drept a tranzacţiei.
Cele mai multe semnale pe care le-am primit cu privire la acest aspect se referă la Biroul Notarial al Anişoarei Radu, unul dintre cei mai cunoscuţi notari din municipiul reşedinţă de judeţ.
Având în vedere că notarul respectiv a fost judecător şi are o vechime respectabilă în branşă, e greu de crezut că lipsa de profesionalism ar fi de vină pentru atitudinea doamnei Anişoara Radu.
Rămâne de văzut care sunt adevăratele motive ale neluării în seamă a dreptului de preempţiune al arendaşilor la vânzarea-cumpărarea terenurilor aflate sub contract de arendare, pentru că unii dintre arendaşi vor sesiza organele în drept pentru a lămuri situaţia.

C.O.