Unde-i bine, nu-i de mine, unde-i rău, hop și eu!

Bâlciul reformării clasei politice e în plină desfășurare și partidele se întrec să dea impresia alegătorilor că au înțeles mesajul de la ultimele scrutinuri când, scârbită, populația nu s-a prezentat la urne în proporție de peste 60%, și injectează sânge proaspăt în venele sclerozate. Dar dincolo de abureala reformistă asistăm la un traseism morbid, la lupte fratricide pentru ciolan în cazul posibilelor alianțe și la „epurări” în care sunt sacrificați baroni care deveniseră inutili.

Și ce pun în loc? Aceeași faună de proști fuduli, care se visează în funcții ce presupun merțan la scară, sepepist în dreapta șoferului și girofar cu lumini fosforescente. Ei vor duce mai departe impostura la cote care sfidează Ciomolungma.

În țările normale, unde există popoare de cetățeni, asemenea specimene n-ar fi însemnat nimic și n-ar fi ocupat decât scaunele incompetenței lor, fără spătare și fără tapițerie. Din păcate, o mare parte din poporul român a fost transformată în populație. De aceea există atâția idioți utili care au constituit cutia de rezonanță a propagandei care n-a adus României decât ură și dezbinare. Mulți, prea mulți români s-au complăcut în adorarea unor idoli falși, iar ce se întâmplă și acum dovedește că n-au obosit s-o facă.

Revoluția și apartenența la UE și NATO ne-au oferit ocazia să ne luăm câtă libertate, justiție, suveranitate și demnitate ne doream. Dar am fost total nepregătiți pentru „capitalismul sălbatic” și, neavând cine să ne arate calea, am rătăcit buimaci spre „capitalismul de cumetrie”. De pe margine, capitaliștii adevărați urmăreau ce se întâmplă în România, cea bogată în resurse. Și-au frecat mâinile și au trecut la treabă construind, în timp, nu statul care ne trebuia nouă, ci statul care le convenea lor. Au manevrat lucrurile în așa fel încât pe scaunele de decizie să ajungă regii, nebunii și pionii de care aveau nevoie. Și, încet, încet, am rămas fără libertate, fără justiție, fără suveranitate și fără demnitate. Sau, mai bine spus, cu surogate de libertate, justiție, suveranitate. Cât despre demnitate nu putem vorbi de un surogat. Ea, pur și simplu, nu mai există.

Și această Românie săracă și umilă iată că azi este implicată într-un scandal planetar.

Donal Trump îi pregătește adversarului său, democratul Joe Biden, „glonțul de argint”, care de obicei este fatal. Este vorba de afacerile neortodoxe ale lui Hunter Biden, care umpleau pușculița familiei. Totul s-ar fi întâmplat sub protecția celui de al doilea „cel mai puternic om al planetei”, nimeni altul decât Biden-tatăl, vicepreședintele SUA și al lui Obama. Alături de Ucraina, China, Irak și Rusia, țări în care Hunter Biden ar fi făcut afaceri oneroase, se află și România.

Rămâne de văzut ce „oameni de afaceri” și „oameni politici” de pe la noi s-au făcut preș în fața „licuricilor” și le-au umplut buzunarele. Dar cum lucrurile s-au petrecut cu ani în urmă, s-ar putea ca cei implicați să nu mai însemne mare lucru în economie sau politică.

Cert este un singur lucru. României i se potrivește ca o mănușă zicala: „Unde-i bine, nu-i de mine, unde-i rău, hop și eu!”.

Carmen ROBESCU