Un renumit savant roman * Dimitrie Gusti, fondator al Muzeului Satului Românesc

Acum 140 de ani, la 13 februarie 1880, a văzut lumina zilei, un mare savant roman, Dimitrie Gusti, un om dedicat studierii satului românesc, timp de aproape patru decenii.

S-a născut în localitatea Bulbucani -Gropnita de lângă Iaşi, în familia lui Ştefan şi a Nataliei Gusti, fiind primul din cei patru copii ai acestora.

Cei doi părinţi erau proprietarii unei moşii din satul natal, locul unde Dimitrie şi-a petrecut mare parte din copilăria sa şi a primit o educaţie aleasă.

La Gropniţa a luat contact cu satul românesc, pe care avea, mai târziu, să-l studieze cu asiduitate şi care avea să-I ofere celebritatea meritată şi recunoaşterea naţională şi internaţională.

Urmează şcoala primară, liceul şi apoi cursurile Facultăţii de Litere, Drept şi Ştiinţe din cadrul Universităţii din Iaşi.

În 1899 continua cursurile universitare în Germania şi Franţa, care se vor întinde pe parcursul unui deceniu.

În toată această perioadă obţine titlul de doctor în filosofie şi studiază sociologia cu renumiţi profesori ai vremii, precum: Durkheim, Simmel şi Weber.

În 1910, având studiile desăvârşite şi un vast bagaj de cunoştinţe şi înarmat cu ideea de a contribui la dezvoltarea ştiinţei româneşti, vine în ţară şi îşi începe ascensiunea în lumea intelectuală devenind profesor al Universităţii ieşene.

Un pas important face prin înfiinţarea, în 1918, la Iaşi, a Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma Socială.

Astfel, în 10 octombrie 1918, este ales membru corespondent al Academiei Romane, iar în 1919 devine membru activ al celui mai înalt for ştiinţific al ţării.

În 1921, Asociaţia creată la Iaşi s-a transformat în Institutul Social-Roman, care devine o veritabilă reţea ce-i asociază pe cei mai însemnaţi intelectuali ai ţării, cu mare prestigiu şi notorietate, din care n-au lipsit Nicolae Iorga şi Anghel Saligny.

Stabilindu-se în Bucureşti, în plinătatea forţei creatoare, din 1925 începe numeroase campanii monografice, scrie şi publică lucrări ştiinţifice devenind astfel vicepreşedinte al Academiei Romane.

Deţine responsabilităţi importante în stat: este ministru al învăţământului (1932-1933), fondator al Muzeului Satului Românesc (1936), coordonator al primei Enciclopedii a României ce apare în patru volume (1938-1943).

Prezent la multe din dezbaterile de idei ale sociologiei europene, devine părintele Şcolii de Sociologie şi al metodei de investigaţie monografică prin care s-au cartografiat satele României interbelice.

În jurul său se strânge o pleiadă de intelectuali străluciţi, printre care Mircea Vulcănescu, Traian Herseni, D.C.Georgescu, Anton Golopentia.

În 1938 are loc cea mai mare campanie de cercetare a satelor româneşti la care au participat 850 voluntari, în toate demersurile fiind sprijiniţi de regele Carol al II-lea.

Întreaga campanie a cuprins studierea a şaizeci de sate din toate provinciile istorice româneşti, iar 1941 rezultatele muncii au fost publicate în cinci volume.

Fiind izolat de legionari şi de Antonescu, pentru faptul că s-a bucurat de aprecierea şi sprijinul lui Carol al II-lea, apoi de regimul comunist din acelaşi motiv, exceptând perioada 1944-1946, când este preşedinte al Academiei, marele pedagog petrece ultimii ani de viaţă în sărăcie şi amărăciune.

La 9 iunie 1848 este exclus din Academie, iar multe din lucrările sale sunt interzise.

Dimitrie Gusti un mare om de cultură şi părinte al cercetării sociologice a satului românesc, s-a stins din viaţa la 30 octombrie 1955 la vârsta de 75 de ani.

Prin activitatea sa prodigioasă şi “magna opera “pe care a lăsat-o moştenire, Gusti şi-a pus amprenta asupra universului satului românesc aşa cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată.

Leon Armeanca