Un alt UNPR la orizont?

După ce a pierdut OTV, Dan Diaconescu era cât p-aici să piardă şi PP-DD, şi numai nişte evenimente conjuncturale au oprit hemoragia fatală a parlamentarilor PP-DD, care ar fi putut duce partidul sub pragul electoral.
Demiterea prim-vicepreşedintelui Radu Popa şi zvonul că şi Tudor Barbu, unul dintre fondatorii partidului, ar părăsi partidul a fost considerat de mulţi analişti şi comentatori politici drept semnalul „marii migraţii” spre alte zări. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, şi nu pentru că Dan Diaconescu, alături de Simona Man şi Diana Voiculescu, s-a deplasat la Parlament rugându-l, cu lacrimi în ochi, pe Tudor Barbu să nu-l părăsească. Ca în final să anunţe triumfător că nu pleacă nimeni din PP-DD.
Deocamdată, am spune noi. Pentru că e clar că un partid construit „pe genunchi”, fără doctrină şi fără structuri organizatorice, n-avea cum să menţină compacte grupuri parlamentare în care sunt adunaţi de-a valma şoferi, chelneri, foşti parlamentari, foşti poliţişti şi poliţişti comunitari, avocaţi şi ingineri.
Cei care au prins gustul puterii şi al parlamentarismului şi-au dat seama că făcând parte dintr-o opoziţie aproape inexistentă nu pot face nimic nici pentru ei şi nici pentru cetăţenii din colegiu, aşa că au început negocierile cu grupurile majorităţii. Aşa că, în total, din cei 68 de aleşi pe lista PP-DD, 7 au părăsit deja partidul. Mihai Cristian Dănuţ, Ioan Moldovan şi Gheorghe Coman au virat spre PC, Romeo Nicoară a preferat PNL iar Alin Bucur, Cezar Cioată şi Mihai Tarache au rămas independenţi. La cei 7 se adaugă Radu Popa, recentul demis de conducerea partidului, care se pare că, deocamdată, n-are nicio opţiune.
E clar că cei care au ales calea migraţiei au înţeles că „dezertările” individuale nu le sunt de prea mare folos, pentru că la o majoritate de 71%, un parlamentar sau doi în plus nu înseamnă mai nimic. Experienţa UNPR a demonstrat că numai un grup consistent poate negocia lucruri serioase şi avantajoase, care pe lângă avantajele de moment poate asigura şi intrarea din nou în Parlament pentru cei care-şi doresc acest lucru.
Ce-ar fi câştigat Tudor Barbu dacă ar fi plecat acum din PP-DD? Nimic. Mai mult, ar fi pierdut şi funcţia de la Senat, aşa cum ar pierdea oricare dintre cei care ar părăsi partidul în mod individual funcţiile deţinute în Parlament.
O grupare desprinsă din PP-DD ar avea potenţial de negociere în orice situaţie. Şi la o schimbare a majorităţii, şi la moţiuni, dar şi „în vreme de pace”. PNL, care are cea mai mare nevoie de un plus de efectiv, ar deschide larg uşile partidului pentru dizidenţii din PP-DD, dar nici PSD nu le-ar închide uşa în nas. Dacă PC ar reuşi să-i convingă pe cei desprinşi din PP-DD, aproape că şi-ar dubla numărul de parlamentari, iar asta n-ar fi de colea.
În declaraţia care l-a liniştit pe Dan Diaconescu, Tudor Barbu a spus, printre altele: „Nu e vorba de plecarea din PP-DD, a mea, astăzi”. Dar mâine sau poimâine? De aici se alimentează neliniştile lui Dan Diaconescu, care în lipsa OTV nu mai are decât un instrument care să-l menţină în atenţia opiniei publice, PP-DD. Discuţiile despre plecările din partid îi reduc credibilitatea, iar scindarea PP-DD ar fi devastatoare pentru imaginea sa publică. Şi aşa şifonată de ultimele declaraţii ale lui Radu Popa, care a dezvăluit la Romania Tv că sacii cu bani pe care-i flutura prin faţa camerelor de luat vederi conţineau rumeguş, şi doar deasupra erau puse la vedere hârtiile de 100 şi 500 de euro. Şi că Simona Man îl întrebase pe fostul şef al deputaţilor PP-DD, disperată, dacă nu ştie pe cineva care să le dea urgent 40 de milioane de euro, ca să mascheze escrocheria cu Oltchim.
E clar că Dan Diaconescu se teme să n-aibă soarta lui Vadim, renegat de propriul partid. Dar el n-are nici personalitatea lui Vadim, şi nici trecutul politic al acestuia, care a fost la un pas de a ajunge la Cotroceni.
Din păcate, pentru Dan Diaconescu, singura şansă de a creşte în ochii publicului său este o nouă trimitere după gratii, pe care s-ar putea să ajungă s-o caute cu lumânarea.

C.O.