Uite prefectul, nu e prefectul

Ceea ce se întâmplă de ceva vreme la Prefectura Teleorman dă întreaga măsură a lipsei de preocupare a formaţiunilor noastre politice de a forma „tehnocraţi de partid”, adică profesionişti în domeniul lor de activitate, care pot adapta soluţiile pentru diversele probleme social-economice la realitatea privită din punct de vedere doctrinar.
Schimbarea intempestivă a lui Zorinel Niculcea, prefaţată de o declaraţie dură a senatorului Timotei Stuparu, cu privire la atitudinea neprotocolară a prefectului faţă de parlamentarii teleormăneni a pus în evidenţă penuria de cadre din PNL, care a produs situaţii penibile, dacă nu hilare.
Marin Cune a fost numit pe fugă şi nimeni n-a observat că nu se îndeplineau anumite criterii formale, iar după aceea a început „criza”.
Cine avea datele profesionale şi competenţe organizatorice cerute de calitatea de prefect n-avea cursurile de perfecţionare la Institutul Naţional de Administraţie, iar cine corespundea criteriilor ori era prea orgolios pentru a fi „a cincea roată la căruţă”, ori n-avea susţinerea conducerii filialei judeţene a PNL. Aşa că, la câteva săptămâni de la schimbarea lui Zorinel Niculcea, pe principiul mobilităţii, şi de la demiterea lui Marin Cune pe motiv de incompatibilitate formală, nu avem prefect.
Mai nou se încearcă promovarea unor liberali care deţin funcţii în deconcentrate. Dar şi în acest caz s-ar putea să apară probleme, pentru că e greu de găsit cineva care să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard. Mai ales că funcţiile de conducere din deconcentrate sunt bine plătite, asigură o poziţie socială de invidiat iar răspunderea e mult mai mică decât cea pe care o implică funcţia de prefect.
Aşa că suspansul se prelungeşte. În perioada comunistă circula o anecdotă în care, întrebat de un amic de ce nu-şi iau activiştii concediu în acelaşi timp, interlocutorul îi răspunde scurt: ca să nu se observe că treaba merge mai bine fără ei.
Poate că liberalii n-ar mai trebui să amâne numirea noului prefect. S-ar putea ca teleormănenii să tragă concluzia că şi cu prefect, şi fără prefect, e tot un drac. Locurile de muncă sunt la fel de puţine, investiţiile rămân la stadiul de promisiuni de campanie, iar ei rămân la fel de săraci.

C.O.