Taxarea inversă îi afectează negativ pe producătorii agricoli corecţi

De la 1 iunie 2013, agenţii economici nu mai pot beneficia de taxare inversă pentru livrarea în interiorul ţării a unor bunuri din sectorul cerealelor şi plantelor tehnice.
Măsura, introdusă în 2011 cu acordul Comisiei Europene putea fi aplicată de România numai timp de doi ani. Autorităţile au solicitat deja la Bruxelles prelungirea termenului de doi ani, astfel încât să se poată aplica în continuare taxarea inversă la cereale.
Insistenţa cu care guvernanţii încearcă să menţină taxarea inversă este explicată de ei prin reducerea evaziunii fiscale în domeniu, care s-ar ridica la câteva miliarde de euro. Cei aflaţi la cârma ţării uită însă un lucru esenţial. Că această procedură se aplică numai la livrările pentru consumul intern, aşa că producţia pentru export scapă controlului.
Şi de ce să fie folosită această metodă pentru combaterea evaziunii fiscale, atâta timp cât există o legislaţie puternică şi completă în vigoare, pentru combaterea acestui fenomen, care trebuie doar aplicată.
Pentru că dacă pentru stat s-ar putea dovedi avantajoasă, pentru producătorii agricoli, mai ales producătorii de cereale, taxarea inversă, fără măsuri complementare, este păguboasă, pentru că ei cumpără toate produsele auxiliare (inputuri) precum şi combustibilii, plătind TVA.
Aşa că pentru producătorii agricoli corecţi mai de folos ar fi rambursarea TVA în timp mai scurt. Iar dacă la asta s-ar adăuga şi plata în timp util a subvenţiilor, alta ar fi situaţia agriculturii româneşti, care din punct de vedere pedo-climatic e la mâna lui Dumnezeu, iar din punct de vedere financiar, la mâna statului. Care în loc să sprijine acest sector esenţial al economiei româneşti îi dă lovitură după lovitură.
După ce că subvenţia acordată de autorităţile europene e printre cele mai mici din UE, Guvernul Boc, sub motivul că nu sunt bani la buget, n-a mai acordat partea de subvenţie pe care era dator statul român s-o plătească. Şi, dintr-un foc, fermierii români s-au trezit cu 50 de euro/ha mai puţin.
Se pare că nici Cabinetul Ponta nu priveşte cu mai multă înţelegere agricultura, dacă insistă cu păstrarea taxării inverse în loc să găsească soluţii pentru sprijinirea fermierilor, începând de la crearea unui sistem de creditare avantajos, creşterea cuantumului subvenţiei acordate de stat pentru fiecare hectar şi până la edificarea unor sisteme de irigaţii eficiente şi accesibile pentru toţi agricultorii.
Unii se îmbată cu apă de ploaie că vom avea producţii bune în acest an, dar se înşeală, pentru că ploile au venit târziu, iar la aceasta se adaugă faptul că nu toţi producătorii au avut posibilitatea să respecte tehnologiile, din lipsa mijloacelor financiare. Iar cum meteorologii anunţă o vară secetoasă, nici producţiile de floarea soarelui şi porumb nu vor fi cele aşteptate.
Cei 23 de ani de aşa zisă democraţie şi de aşa zis capitalism i-au făcut pe români să se întrebe dacă nu cumva aceste definiţii nu sunt depăşite, pentru că dincolo de graniţa de vest a ţării lucrurile stau cu totul altfel. Cel puţin în privinţa agriculturii e o diferenţă uriaşă între modul cum tratează statul român agricultorii şi cum sprijină statele occidentale fermierii, începând cu subvenţiile şi terminând cu fiscalitatea.
Cum să se compare un fermier român, care primeşte puţin peste 100 de euro subvenţie, cu un neamţ sau un francez care primeşte între 300-500 de euro, ca să nu mai vorbim de ţările nordice. Cât priveşte creditele nici nu pot exista termeni de comparaţie, nici în ceea ce priveşte garanţiile, nici în ceea ce priveşte dobânzile.
Există destule semnale în ultimii ani că agricultorii încep să-şi piardă răbdarea şi nu mai rezistă mult bătăii de joc la care sunt supuşi. Statul nu-şi respectă îndatoririle asumate prin lege, iar partidele nu-şi respectă promisiunile şi programele electorale atunci când ajung la putere, iar agricultorii văd cu durere cum viaţa lor se iroseşte în grelele încercări la care îi supune pasiunea lor pentru agricultură, fără de care pâinea ţării ar fi mai scumpă, mai amară şi cu mult mai puţină.

C.O.