Când au apărut primele zvonuri că Tăriceanu ar putea ajunge preşedintele Senatului, pentru a evita forfecarea evenimentului în mass media fostului şef al liberalilor a spus că exclude această variantă, pentru că dacă a fost premier nu mai poate ocupa o funcţie mai mică, pentru că ar fi sub demnitatea lui.
Poate că mulţi l-au crezut, dar când premierul Ponta a spus că nu exclude această variantă, Tăriceanu având şi anvergura şi experienţa politică necesare pentru deţinerea celei de-a doua funcţii în stat, a fost clar că PSD se va combina cu liberalismul, dar „pe persoană fizică” (după cum spunea vicepremierul Liviu Dragnea) a devenit clar că politicianul care a divorţat de cinci neveste va divorţa şi de PNL şi va trece peste orgolii, acceptând şefia Senatului.
Iar acest lucru l-a anunţat ieri, cu o seninătate inexplicabilă, având în vedere importanţa politică a momentului, care poate să însemne o ruptură majoră în singurul partid istoric care mai înseamnă ceva în România.
Credem că PNL merita mai mult respect din partea lui Tăriceanu, pe care l-a scos din anonimat şi l-a aşezat alături de Radu Cîmpeanu, Mircea Ionescu Quintus şi alţi clasici ai liberalismului românesc, l-a făcut parlamentar şi premier.
Având în vedere poziţiile deţinute în partid şi în stat ca lider liberal, dar şi efectele majore ale deciziei sale, atât în PNL, dar şi la nivelul eşichierului politic românesc, gestul lui Tăriceanu nu se poate înscrie în rândul cazurilor de traseism politic cu care ne-am obişnuit. Este mai degrabă vorba despre o trădare a propriului partid şi a propriului electorat, dar şi a celor care n-au simpatii liberale, dar au votat USL, o construcţie politică care a revigorat speranţa românilor într-o viaţă mai bună.
Acum USL nu mai există şi numirea lui Călin Popescu Tăriceanu la conducerea Senatului seamănă cu aşezarea bunicii moarte în fereastră, de familia Bulă, ca s-o vadă poştaşul şi să-i aducă în continuare pensia. Dar nici votanţii liberalilor, nici restul electoratului nu pot fi atât de naivi ca un poştaş dezabuzat de rutină.
Nu ştim cine va câştiga sau va pierde din acest joc politic tipic dâmboviţean. Românii şi România în nici un caz.

Şt. B.