STS, un dispecerat provincial de taxi?

Accidentul aviatic din Munţii Apuseni, în care doi oameni au murit cu zile pentru că locul aterizării forţate n-a fost identificat la timp, a produs o vie emoţie în opinia publică. Cu atât mai mult cu cât neputinţa autorităţilor ar fi sporit tragedia dacă nişte ţărani din comuna Horea nu i-ar fi descoperit pe supravieţuitori,bazându-se doar pe logică şi bun simţ, la care s-au adăugat tenacitatea şi rezistenţa fizică a oamenilor de la munte.
Din păcate, emoţia publicului n-a găsit nici un dram de empatie în rândul politicienilor, care n-au ratat prilejul să se dea în stambă, încercând să obţină capital politic din aruncarea pisicii moarte dintr-o ogradă în alta.
Foarte multă lume s-a aşteptat ca,după şedinţa CSAT de duminică, lucrurile să fie clarificate şi să se stabilească cine şi în ce măsură e vinovat. Pentru că se întâlneau acolo cei mai importanţi miniştri, în frunte cu premierul, şefii serviciilor secrete şi şeful statului. Dar n-a fost să fie aşa, spre dezamăgirea tuturor naivilor care mai cred că România e un stat democratic, de drept şi european.
S-a dovedit că miza reuniunii CSAT n-a fost cu adevărat accidentul aviatic, ci răfuiala dintre cei doi lideri, Ponta şi Băsescu. Când premierul a impus convocarea CSAT, el ştia foarte bine că Traian Băsescu nu-l va demite pe Opriş şi nici nu-i va lăsa pe Maior şi Meleşcanu fără scut în faţa întrebărilor incomode.
Din păcate (pentru el şi pentru STS), preşedintele a sărit calul, în încercarea de a scoate basma curată instituţia condusă de Marcel Opriş, descalificând-o din punct de vedere profesional şi al capacităţii de reacţie. Una dintre bazaconiile rostite cu convingere de şeful CSAT a fost aceea că STS n poate localiza decât telefoanele fixe şi că în nici un caz nu avea dotările necesare pentru localizarea avionului căzut în Apuseni.
Păi,în cazul acesta, pe ce s-au cheltuit sutele de mii de euro alocaţi instituţiei de-a lungul timpului? De ce mai are statut special un serviciu care lucrează doar pe telefonia fixă, ştiut fiind că doar 10% din apelurile la 112 vin de pe această reţea, restul de 90% dintre apeluri fiind efectuate din reţelele de telefonie mobilă? Iar dacă n-are capacitatea să localizeze telefonul de pe care s-a sunat de ce mai plătesc contribuabilii, pe lângă cheltuieli de investiţii şi mentenanţă, un purcoi de bani pentru cei peste 2500 de şefi şi operatori?
Dacă până şi prietenii noştri americanii s-au întrebat cum de nu s-a localizat epava avionului într-o ţară cu şapte servicii secrete, noi suntem cu atât mai mult să ne întrebăm.
Să acceptăm că STS nu e mai mult decât un dispecerat provincial de taxi, pentru cele din marile oraşe lucrează cu GPS şi te găsesc imediat. Dar ce au păzit celelalte servicii şi în special SRI, pentru care e floare la ureche să urmărească pe oricine dacă i-o cere DNA. La cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SRI a refăcut după cinci ani traseul lui Cioacă în perioada 28.08-12.09.2012, urmărindu-i retroactiv telefonul. De ce n-or fi acţionat şi acum, numai Dumnezeu şi Preşedintele ar putea şti. Pentru că nu putem să credem că s-au riscat vieţile supravieţuitorilor pentru ca cineva să fie dat în gât iar altcineva să câştige dracu ştie ce.
Acest gând neomenesc de cinic e alimentat de ce s-a întâmplat duminică în CSAT, de ce s-a spus acolo şi de ce s-a spus a doua şi a treia zi după, care anunţă un război total în campania electorală pentru europarlamentare.
Balul a fost deschis de Victor Ponta, care referindu-se la refuzul lui Traian Băsescu de a-l demite pe şeful STS a spus: „Cred că îi este frică de ce ar putea, nu ştiu, să spună Opriş despre cum a fost la referendum. Domnia sa este dator unor oameni, nu ştiu dacă unor structuri, pentru faptul că, ştim cu toţii, în 2009 a pierdut alegerile prezidenţiale şi, totuşi, a fost ales.”
Iar răspunsul preşedintelui nu va întârzia să vină în zilele următoare, aşa că să stăm cu ochii pe televizoare.

C.R.