Străbunele și dalbele sărbători de iarnă, prilej de mare bucurie și desfătare sufletească

Odata cu apropierea Craciunului si Anului Nou, mirajul sarbatorilor de iarna, populare sau bisericesti, ne invaluie pe toti , cu aleasa bucurie si desfatare sufleteasca.

La cumpana dintre ani, cand luna decembrie bate la poarta de smarald a vremii si iarna imbraca meleagurile tarii cu hlamida de hermina a zapezii coborata din vazduhul slavei, totul cade parca sub domnia inocentei si in sufletul fiecarui om, oricat de tarzii i-ar fi anii, culoarea alba provoaca metamorfoza tuturor tonurilor spre serafic.

Decembrie e luna noptilor lungi, in care gerul, subtil caligraf, cu condei de argint, deseneaza stele de margean pe geamurile de la ferestrele caselor, cand miliarde de cristale ale zapezii rascolite de razvratirea viscolului se opresc ca pentru odihna pe arbori, dantelandu-le crengile.

E vremea feeriilor sublime, cu acea frumoasa noapte a bucuriilor, cea mai inalta noapte a copilariei noastre si cea mai drepta, cand in cer se aprind stele de noroc si pe pamant, in inimile tuturor rodesc semintele iubirii, dorind ca linistea sa se intinda peste intreaga lume, ca o ninsoare imaculata, sub care salasluieste viata.

In decembrie incep si serile dulci de iarna, cand in suflet ni se scutura petalele de amintiri ale tineretii, luminate de multa bucurie si mirare.

Acum, in serile florilor dalbe, cand fire de lamaita impodobesc fruntea Mantuitorului Iisus Hristos, din sfanta icoana si candela ce arde in mireasma de merisor, glasurile cristaline ale copiilor vestesc la casele gospodarilor, prin colindele frumoase, minunea Nasterii Domnului, in ieslea de la Bethleemul Iudeii, de langa Ierusalim, din Tara Sfanta.

Obiceiurile traditionale legate de Mos Nicolae si Mos Ajun, de Pomul de Craciun, de Nasterea Domnului, de Anul Nou sau Revelion, cu parfumul lor arhaic si inmiresmat, aduc celor crestini momente de voie buna si inaltare sufleteasa, fiindca prin ele se comemoreaza si se traiesc unele dintre cele mai insemnate fapte ale mantuirii neamului omenesc.

La romani, sarbatorile de iarna incep odata cu ziua Sfantului Ierarh Nicolae (6 decembrie), incheindu-se de ziua Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul (7 ianuarie).

Colindatul si uratul pe la casele oamenilor cu Mos Ajunul (“Ne dati ori nu ne dati…!”), Steaua, Sorcova, Irozii, Capra sau Ursul, Plugusorul, sunt cantece ce atrag norocul sau binecuvantarea asupra celor crestini.

Forma de manifestare la multe dintre obiceiurile strabune s-a schimbat, in timp, dar semnificatia lor esentiala a ramas aceeasi.

De valorile autentice ale traditiilor romanesti depinde valoarea noastra ca oameni si bogatia nostra spirituala in oricare comunitate ne-am afla.

Sarbatorile stramosesti sunt comori ce nu ar trebui uitate sau parasite si nici schimbate cu imprumuturi din alte tari.

Ele sunt ale noastre, ne caracterizeaza, ne definesc si prin ele ne simtim mai bogati, mai alesi, mai altfel decat altii.

Fie ca Sfintele sarbatori de iarna sa ne aduca liniste, caldura si armonie in suflet.

Craciun fericit si un An Nou prin de impliniri!

Prof. Marinela MATOTA

Șc. Gimnazială Scurtu Mare