Spune-ne, cioată, cu frunza rară, unde-s puieţii din primăvară?

În anul 2011, Consiliul Judeţean Teleorman a iniţiat „Programul privind măsurile de protecţie a mediului prin creşterea suprafeţelor împădurite în judeţul Teleorman pe perioada 2011-2020”.
Până acum, în baza acestui program, au fost realizate 37 de asocieri cu consiliile locale ale unor comune ale judeţului, prin care Consiliul Judeţean asigură materialul săditor, iar autorităţile locale pregătesc terenurile destinate împăduririi, asigură forţa de muncă necesară şi întreţin plantaţia „până îşi ia mersul”, adică circa 5 ani.
De la începutul programului şi până în prezent au fost împădurite 550 de hectare pe care s-au plantat circa 2,7 milioane puieţi. La acestea se adaugă plantaţiile înfiinţate în cadrul campaniei „România prinde rădăcini” şi cele realizate de asociaţia Viitor Plus.
Procesul de ceare de noi plantaţii este unul strict necesar pentru Teleorman, care mai are doar 5% din suprafaţă acoperită de păduri, deşi cândva aici se întindeau codri seculari, care au dat şi numele judeţului prin transformarea fonetică a toponimului turcesc Deliorman (pădure nebună).
Între efectele benefice ale împăduririlor se numără stoparea procesului de degradare a terenurilor, atenuarea adversităţilor climatice, protecţia aşezărilor omeneşti şi a culturilor agricole, creşterea cantităţii de masă lemnoasă pentru exploatarea industrială etc.
Numai că aceste eforturi şi posibile beneficii sunt desconsiderate de crescătorii de animale care, voit sau din neglijenţă, lasă turmele de animale să distrugă perdelele forestiere dar şi culturile agricole.
Cu toate că au de partea lor şi legea şi instrumentele necesare, autorităţile locale din Teleorman lasă lucrurile să curgă pe principiul „merge şi-aşa”, iar crescătorii de animale îşi fac în continuare de cap.
Din milioanele de puieţi plantate în ultimii ani, puţini au ajuns să facă umbră pământului. La Fîntînele, de exemplu, unde nu s-au plantat doar salcâmi, ci şi alte categorii de puieţi u valoare dendrologică şi economică ridicată plantaţia a fost distrusă încă din primul, ca şi cea de la Nanov, unde sute de voluntari au plantat zeci de mii de puieţi în cadrul campaniei „România prinde rădăcini”, iniţiată de Realitatea TV. Ce a mai rămas din plantaţie? Mai nimic. Ici acolo câte un ciot de puiet mai aminteşte că aici ar fi trebuit să existe o pădure.
Aşa că dacă nu se iau măsuri pentru protejarea plantaţiilor, atât împotriva crescătorilor de animale, cât şi pentru combaterea secetei, în primii ani de existenţă ai puieţilor, se cheltuiesc şi bani şi forţă de muncă degeaba.
Şi pierdem toţi.

C.O.