Spre deosebire de instituţiile financiare internaţionale, relaţia cu China nu impune decât seriozitate

„Sunt două moduri de a subjuga o naţiune: prin sabie sau prin îndatorare.”
Cârcotaşii de serviciu din mass media româneşti au încercat să minimalizeze importanţa summitului China – Europa centrală şi de Est invocând posibile nemulţumiri ale Bruxellesului faţă de iniţiativa Cabinetului Ponta, care poate fi considerată un început de dizidenţă al României şi ţărilor din zonă. Presupunere alimentată şi de o declaraţie a lui Vaclav Klaus, fostul preşedinte al Cehiei, care cere ieşirea ţării sale din UE.
Nimic mai fals. Summitul de la Bucureşti se înscrie în strategia generală a UE de a lărgi sfera de colaborare cu China dincolo de coordonatele strict comerciale, summitul Uniunea Europeană – China, desfăşurat săptămâna trecută la Beijing fiind cea mai bună dovadă în acest sens. Pentru că în afara relaţiilor comerciale agenda reuniunii din capitala Chinei a mai cuprins domeniul investiţiilor, accesul pe piaţă, drepturile omului, inovare, urbanizare, buna guvernare şi statul de drept, agricultura, energia, schimbările climatice şi schimbările umane. Iar multe din aceste teme au fost abordate şi la Bucureşti.
În plus, Uniunea Europeană n-are nici un motiv real şi nici un drept moral să critice măcar încercarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est de a-şi îmbunătăţi situaţia economică prin cultivarea relaţiilor cu China, atâta vreme cât ele au fost tratate ca nişte copii vitregi şi discriminate vizibil, România şi Bulgaria trăgând de ani buni după ele povara MCV-ului şi a aderării la Spaţiul Schengen, deşi formal şi-au făcut toate temele.
Din cauza acestui tratament, dar şi a incompetenţei guvernărilor postdecembriste România n-a reuşit să ţină pasul şi integrarea nu i-a adus avantajele scontate, ci, dimpotrivă a înglodat-o în datorii către FMI, către Banca Mondială şi către Banca Centrală a Europei, care au ajuns să dirijeze şi controleze politicile fiscal-economice ale ţării.
În condiţiile în care UE este primul partener comercial al Chinei iar China este, după SUA, al doilea partener comercial al Uniunii Europene, iniţiativa Cabinetului Ponta de a lărgi colaborarea cu China pe multiple planuri nu face altceva decât să se înscrie în acest context general. Mai ales că premierul român a ţinut să precizeze că toate relaţiile cu China vor respecta valorile şi normele europene în toate domeniile.
Că reuniunea de la Bucureşti reprezintă pentru China o importanţă deosebită rezultă şi din simpla lecturare a listei delegaţiei oficiale, din care au făcut parte 400 de persoane. În afara premierului Li Kegiang din delegaţie au mai făcut parte ministrul Afacerilor Externe, ministrul Comisiei naţionale pentru dezvoltare şi reformă, ministrul Finanţelor, ministrul Comerţului, secretarul general adjunct al Consiliului de Stat, directorul Oficiului de cercetare al Consiliului de Stat, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze în România, ministrul adjunct al MAE chinez, secretarul general al Secretariatului pentru Cooperarea dintre China şi ţările Europei Centrale şi de Est şi şeful Cancelariei primului-ministru.
Aceeaşi oameni care s-au întâlnit pe 21 noiembrie cu delegaţia UE condusă de Rompuy la Beijing.
E dreptul nostru ca după ce timp de 6 ani, de când suntem membri UE, am fost discriminaţi pe piaţa muncii, am fost discriminaţi la un nivel incredibil în ce priveşte subvenţiile agricole şi cu aderarea la Spaţiul Schengen, să încercăm şi altă soluţie, fără a încălca statutul de stat membru UE.
Faptul că au fost semnate memorandumuri (care ulterior vor deveni contracte comerciale) în mai multe domenii, care presupun investiţii în valoare de circa 8,5 miliarde de dolari, deschide noi perspective de dezvoltare economico-socială a României.
La asta se adaugă faptul că, spre deosebire de instituţiile financiare internaţionale, China nu ne va impune nimic în afară de seriozitate.

C.O.