Din punct de vedere economic Teleormanul e unul dintre judeţele care ar intra şi mâine în încetare de plăţi, dacă n-ar fi alocările de la bugetul central. Localităţile care ar putea supravieţui numai din resursele proprii se numără pe degetele de la o singură mână, aşa că sărăcia este endemică în ţinutul lui Darie şi al Moromeţilor.
S-a ajuns în această situaţie după “marea dezindustrializare” din anii 1990, când toate citadelele economiei socialiste, cu excepţia Koyo şi Combinatului chimic de la Turnu Măgurele au devenit “mormanul de fier vechi” din mintea lui Petre Roman. Şi odată cu fabricile au dispărut şi locurile de muncă astfel că în prezent, în tot judeţul nu sunt atâtea locuri de muncă câte erau înainte de 1989 numai în Alexandria şi Roşiorii de Vede.
Ultima statistică oficială relevă faptul că în Teleorman există puţin peste 53.000 de salariaţi, cei mai mulţi, 31.000, în servicii, pe când în industrie şi construcţii lucrează numai 18.000 de teleormăneni, şi paradoxal, cei mai puţini angajaţi sunt cei din agricultură, circa 4.000.
În aceste condiţii Teleormanul sare iar în fruntea clasamentelor negative, fiind judeţul în care raportul pensionar/persoană activă este cel mai mare din ţară (1,71).
Singura veste bună pe care ne-o dau statisticienii este aceea că faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut numărul salariaţilor a crescut cu 2.200, ceea ce nu înseamnă mare lucru având în vedere situaţia generală. Iar cum investitorii nu prea se înghesuie să vină şi nici parlamentarii noştri nu se zbat să-i aducă, perspectivele nu sunt deloc roze. Aşa că situaţia rămâne în continuare “albastră”.

M.M.