Afacerea cu îmbrăcăminte la mâna a doua, purtată, adusă din ţările occidentale a fost adevărată mană cerească pentru mulţi dintre aşa zişii investitori care s-au axat pe o astfel de activitate. În mai toate oraşele ţării, magazinele de desfacere a obiectelor de vestimentaţie second hand se înmulţiseră acum câţiva ani precum ciupercile după ploaie, marfa ieftină, procurată la kilogram din Germania, Marea Britanie, Olanda vânzându-se, cum se spune, la fel de bine ca şi “pâinea caldă”. Scoase de la naftalină, uneori spălate şi din nou apretate, rochiile occidentale au îmbrăcat multe cucoane din Teleorman, dar şi mii de concetăţeni din rândul populaţiei sărace. Orăşeni şi ţărani, tineri şi vârstnici, deopotrivă, şi-au pus pe ei haine de piele nemţeşti în multe cazuri de cea mai bună calitate, au îmbrăcat blugii Levis Strauss, hanorace, pardesiuri şi paltoane care nu mai fuseseră de trebuinţă populaţiei din ţările occidentale. Nici îmbrăcămintea ceva mai uzată nu a rămas multă vreme pe rafturile negustorilor, fiind de mare folos oamenilor care, săraci fiind, au acceptat să se “înţolească” cu haine purtate, adunate poate chiar de la tomberoanele din ţările occidentale. Acum, însă, parafrazând o vânzătoare de haine second hand, “afacerile cu vechituri au apus de-a binelea”, căci, nu-i aşa?, totu-i trecător pe lumea asta.
În magazinele de desfacere a obiectelor de îmbrăcăminte second hand din oraşele teleormănene populaţia intră tot mai rar şi asta nu pentru că toţi oamenii au început să-şi procure haine noi, ci pentru că, pur şi simplu, banii sunt din ce în ce mai puţini. Şi stocurile de marfă bună au scăzut faţă de anii trecuţi, aşa că pragurile magazinelor sunt trecute ocazional de către potenţialii cumpărători. Interesul scăzut al populaţiei pentru aşa zisele chilipiruri îi afectează din plin pe proprietarii de magazine, dar mai ales pe importatorii en-gross de astfel de produse, afacerile în domeniu devenind pe zi ce trece mai mult decât neprofitabile. Cel mai mare câştig poate fi trecut însă în contul celor ce ar fi dorit să cumpere astfel de obiecte de îmbrăcăminte, acesta regăsindu-se în evitarea îmbolnăvirilor în cazul purtării unor haine a căror provenienţă nu se cunoaşte. Hainele, cât ar fi ele de arătoase, de “curate”, pot aduce cu ele microbii preluaţi de la persoanele bolnave care le-au utilizat anterior. Ar fi putut fi purtate în trecut de persoane cu boli molipsitoare, incurabile, nesterilizarea corespunzătoare a obiectelor de îmbrăcăminte putându-se lăsa cu urmări dintre cele mai grave pentru cei ce au ales să le poarte.

George ZAVERA