Sfântul Gheorghe Cel Nou

Arestarea lui Gheorghe Becali cu circa două săptămâni înainte de Sărbătoarea Învierii, în urmă cu doi ani, a făcut din evlaviosul finanţator al Stelei un erou naţional şi l-a propulsat în Parlamentul European, braţ la braţ cu scăpătatul tribun Vadim Tudor.
Dar plictisit de atmosfera gomoasă şi de discursurile din care nu înţelegea o boabă, el a părăsit catedrala democraţiei europene şi s-a întors în bârlogul lupilor dâmboviţeni, înrolându-se în oastea lui Crin. Iar sub flamura galben-albastră a intrat în bătălia electorală într-un sector bucureştean, spulberându-şi adversarii, deşi dacă stăm strâmb şi gândim drept, chiar şi o coadă de mătură înfăşurată în steagul USL ar fi obţinut acelaşi rezultat.
Revelionul l-a prins parlamentar iar Boboteaza membru al Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, unde a avut „plăcerea şi onoarea” de a sta umăr lângă umăr cu fostul ministru al Justiţiei, Mona Pivniceru.
Cu temperamentul său vulcanic şi cu gura sa mult prea slobodă nu putea să facă purici în PNL, aşa că şeful liberalilor, Crin Antonescu, a fost obligat să-şi ia rămas bun de la Gigi, care a înţeles situaţia şi a plecat fără scandal spre grupul independenţilor, ale cărui rânduri se îngroaşă pe zi ce trece, cu larga contribuţie a pedeliştilor.
În hărmălaia specifică parlamentarismului românesc, vocea lui Gigi Becali era distinctă şi agresivă. Şi parafrazând zicala „prietenul prietenului meu îmi este şi mie prieten”, latifundiarul din Pipera i-a atacat la baionetă pe toţi adversarii lui Crin sau Ponta, pe principiul că dacă le este lor duşman e musai să-i abordeze şi el ca pe nişte inamici pe toţi cei care-i criticau prietenii politici.
Se pare că atitudinea lui Becali a deranjat şi, brusc, au fost scoase de la naftalină dosarele sale, unul dintre ele vechi de 14 ani. Şi cu o viteză ameţitoare, dacă ne raportăm la cum decurg îndeobşte procesele, în mai puţin de un an s-a judecat şi „fondul” şi recursul. Iar dacă la judecarea pe fond, Gigi Becali a fost achitat, la recurs a primit o pedeapsă cu executare.
Dacă el nu ştia ce-l aşteaptă şi a încercat să obţină sprijinul Celui de Sus, rugându-se la Sfântul Mormânt de la Ierusalim, alţii au ştiut şi l-au oprit la urcarea în avion, deşi n-avea interdicţie de a părăsi ţara. Ceea ce ridică mari semne de întrebare asupra deciziei instanţei.
Şi tocmai această îndoială asupra corectitudinii procesului a stârnit un adevărat tsunami de simpatie în rândul românilor. De la Vadul Roşca la bisericile din Bucureşti şi de la Patriarhie la Muntele Athos, miercuri s-au auzit rugăciunile fierbinţi ale celor care cereau divinităţii să-l scape pe Gigi de închisoare.
Televiziunile parcă au înnebunit iar Becali a devenit subiectul care rade tot şi face ratinguri nemaiîntâlnite, iar „Tonomatul lui Ciutacu” a dat lovitura transmiţând în direct din vila de la Pipera în timp ce pe celelalte canale se proiectau animaţii cu celula lui Gigi şi „Cartoane” cu meniul zilei de la închisoarea Rahova.
Această tornadă mediatică, combinată cu slujbele speciale din bisericile şi mănăstirile pe care Becali le-a miluit, va crea o atmosferă mistică şi e posibil ca Gigi să devină un martir prigonit de Satana de la Cotroceni, care trebuie să fie sanctificat. Şi dacă tot mai avem un sfânt dâmboviţean, Dimitrie Cel Nou, patronul Bucureştilor, de ce n-am avea şi un Sfânt Gheorghe Cel Nou, patron la Steaua?

C.O.