Când pronunţarea în „dosarul Zambaccian” a fost amânată pentru ziua de Bobotează, cei mai mulţi comentatori s-au grăbit să pună acest lucru pe seama faptului că nu s-a dorit să se facă o paralelă între împuşcarea lui Ceauşescu în ziua de Crăciun şi condamnarea lui Năstase în preajma marii sărbători a Naşterii Domnului.
Puţini s-au gândit însă că a doua condamnare a fostului premier a fost reprogramată de ziua botezului fiului Celui de Sus pentru a acoperi un eveniment esenţial pentru mersul Justiţiei din România în următorul an, care se anunţă extrem de complicat. E vorba despre alegerea noii conduceri a Consiliului Suprem al Magistraturii, entitate care, cel puţin teoretic, asigură independenţa acestei puteri a statului de drept.
Se ştia clar că alegerile din CSM vor fi „cu cântec”, lipsa totală de transparenţă fiind condamnată dur de asociaţia profesională a magistraţilor. Până la urmă alegerile s-au desfăşurat fără scandal, în prezenţa tătucului instituţiilor de forţă, preşedintele Traian Băsescu, care n-a ratat prilejul să-l înţepe pe procurorul general al României, Tiberiu Niţu.
Prin alegerea lui Aron Bordea în fruntea CSM se dă apă la moară celor care susţin că la ora actuală instituţiile de forţă ale României sunt conduse de urmaşii celor care au fost pilonii de susţinere ai regimului securisto-comunist, doborât în decembrie 1989 şi renăscut din propria cenuşă, ca Pasărea Phoenix, după ce s-a repliat în anii ’90.
Edificarea noului regim, în care capitalismul de cumetrie s-a combinat cu arta diversiunii stăpânită la perfecţie de „foştii” deveniţi „actuali” sau de urmaşii acestora a început în 2005, odată cu preluarea portofoliului de la Justiţie, Monica Macovei, fost procuror comunist, al cărui tată a fost magistrat şi membru al Consiliului de Stat, iar soţul securist sadea.
La SRI a fost adus Florian Coldea, care conduce „de facto” instituţia, nimeni altul decât nepotul generalului Dan Gheorghe, fost colonel în regimul Ceauşescu şi şef al serviciului secret al MI şi şef al Departamentului pentru Apărarea Constituţiei la SRI.
Silviu Predoiu, şeful adevărat al SIE, este şi el fiu de colonel securist, iar Alexandru Buruian, adjunctul SPP a fost primul secretar al organizaţiei UTC din Academia Militară.
Iar dacă nu sunt fii şi fiice de securişti, conducătorii instituţiilor de forţă se trag din procurorii ceauşisti care-i judecau în regim de urgenţă pe ţăranii care furau câţiva ştiuleţi de porumb şi-i trimiteau după gratii pe cei care se opuneau regimului.
Laura Codruţa Kovesi e fiica fostului şef al procuraturii Mediaş, membru al nomenclaturii comuniste, Ion Lascu rămânând la masa bogaţilor şi după revoluţie. Horia Georgescu, şeful ANI este fiul fostului şef al penitenciarului Codlea, iar Oana Schmid Hăineală, până luni şefa CSM, este şi ea fiică de procuror-şef ceauşist.
Despre toate acestea s-ar fi discutat luni, 6 ianuarie, dacă n-ar fi fost condamnarea lui Năstase. Dar n-a fost să fie pentru că cei care au adus România la stadiul de colonie evită pe orice cale să se vorbească despre ei, indiferent în ce barcă s-ar afla.
Iar speranţa, chiar dacă moare ultima, e în comă în România, pentru că începem să descoperim că sistemul ticăloşit al lui Adrian Năstase a fost învins. Din păcate, de un sistem şi mai ticăloşit.

C.R.