Se poate munci şi fără riscuri în străinătate

Credeam că nu există român cu televizor în casă care să nu fi fost impresionat de poveştile celor plecaţi la muncă în străinătate, care în loc de slujbele promise şi de salariile visate, s-au trezit transformaţi în sclavi moderni, după ce li s-au reţinut actele şi au fost puşi la muncă silnică pentru a li se asigura cazarea în locuinţe insalubre şi mâncare pe sponci, fiind privaţi de orice libertate de mişcare.
Ei cad pradă propriei naivităţi, dar şi abilităţii unor escroci care, de cele mai multe ori, reprezintă firme fantomă de recrutare a forţei de muncă şi de plasare a acestora în străinătate.
Alarmate de amploarea fenomenului autorităţile româneşti cu competenţe în domeniu au declanşat o campanie de informare a cetăţenilor români care pleacă la muncă în străinătate.
Inspecţia Muncii, în conformitate cu atribuţiile stabilite prin legea de înfiinţare şi organizare, este cea mai îndreptăţită să asigure recrutarea legală şi protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.
Dar, atenţie, această atribuţie nu se poate exercita decât în cazurile în care recrutarea şi plasarea forţei de muncă s-a făcut în conformitate cu legea, de o societate românească care are ca obiect de activitate unic sau principal selecţia şi plasarea forţei de muncă, înregistrată la Registrul Comerţului şi care informează Inspectoratul Teritorial de Muncă în legătură cu toate contractele de mediere şi angajare încheiate.
Ceea ce trebuie să ştie persoanele care vor să lucreze în străinătate, înainte de a apela la serviciile unei societăţi comerciale care se ocupă cu selecţia şi recrutarea forţei de muncă pentru străinătate, este să se adreseze Inspectoratului Teritorial de Muncă căruia îi este arondată localitatea unde îşi are sediul “angajatorul” cerând informaţii cu privire la înregistrarea firmei la I.T.M. şi dacă acesta a suportat sancţiuni pentru “malpraxis”.
Atenţie mare trebuie acordată şi contractului de muncă care trebuie semnat, acesta trebuind să conţină în mod obligatoriu ţara de reşedinţă, denumirea angajatorului cu toate datele de identificare (adresă, număr de telefon) descrierea activităţii şi a locului de muncă, durata timpului de muncă sau de repaus, durata contractului individual de muncă, condiţii de salarizare, de transport, de locuit şi de protecţie socială. Cetăţenii mai trebuie să ştie că nicio persoană fizică nu are dreptul să exercite activităţi de mediere a cetăţenilor români în străinătate.

M.M.